• Falimentul unui sistem şi efectele criminale * Act premeditat, complicitate * Grandomanie şi lipsă de responsabilitate * Dacă magistraţii vor da statul în judecată, cine va câştiga? * Eşecul celor 20 de ani de tranziţie spre nicăieri * Efectele devastatoare la nivelul judeţului Prahova
Un iad pe pământ
„Este ceva de nedescris cum se desfăşoară o activitate în instanţele de la Ploieşti”, se plângea un avocat prahovean. Ofurile vin din partea unui om care ştie foarte bine cum funcţionează sistemul juridic românesc şi vede că zi de zi totul se prăbuşeşte. „Pe de o parte, avem vacanţa judecătorească, sezonul de concedii care a făcut ca o parte din personalul administrativ sau de la arhive să fie plecat, iar peste toate acestea avem şi măsura impusă de judecători prin care au trecut la un program de lucru de fix opt ore.
Decalarea timpilor de începere a şedinţelor şi chiar accesul la dosare au devenit aproape imposibile şi de aici se ajunge la stări conflictuale, nervi, isterii şi tot felul de probleme care sunt generate de cu totul alte persoane decât noi, cei care ne ucidem zi de zi pe aici prin justiţia prahoveană”. Un alt avocat, mai şugubăţ, face haz de necaz şi spune: „Ce trăim acum este iadul pe pământ. Nici vorbă să se mai discute de o Justiţie care să funcţioneze aşa cum trebuie. Cred că ar trebui suspendate toate acţiunile, lucrările sau activităţile din întreaga Justiţie. Poate că abia aşa se vor trezi şi cei care ne conduc şi vor înţelege că pentru buna funcţionare a acestui mecanism este nevoie de finanţare, atenţie şi o viziune care să cumuleze toate aspectele. Or, aşa cum s-a acţionat până acum, de faţadă şi pompieristic, era şi de aşteptat să se ajungă la acest blocaj instituţional!”.
Nouă măsuri anticriză (periculoase) şi un Executiv surd
Conducerea Consiliului Superior al Magistraturii, în calitatea de garant al independenţei justiţiei a transmis către Executiv un proiect prin care se propune un set de măsuri care să asigure o parte din nevoile de finanţare a sistemului juridic. „Apărarea independenţei sistemului judiciar presupune asigurarea stabilităţii şi securităţii financiare a acestuia, sistemul judiciar, în ansamblul său neputând fi independent şi funcţional dacă nu are asigurate resursele necesare pentru a-şi desfăşura activitatea”, arată Viorel Virgil Andrieş, preşedintele CSM, într-o scrisoare deschisă transmisă către Guvern, respectiv ministrul de finanţe. Setul de măsuri presupune, în primul rând, revenirea la vechiul sistem prin care taxele judiciare de timbru vor reveni către instanţe deoarece acum ele sunt transmise către bugetele locale. În esenţă proiectul propus de către C.S.M. presupune introducerea unor taxe asemănătoare cu cele practicate de către notari sau executori sau chiar închirierea unor spaţii din cadrul instanţelor (pentru vânzare de carte juridică, fotocopiere, tehnoredactare, bufet şi chiar dreptul de a încasa taxe de parcare din zonele aferente instanţelor.
Alte măsuri prevăd reintroducerea cheltuielilor de procedură în cadrul proceselor civile. Partea aflată în culpă procesuală ar trebui să fie condamnată şi la plata cheltuielilor judiciare - suportată în prezent de stat. Această măsură ar trebui să reglementeze situaţia procesomanilor care stau, cu anii, prin instanţe şi se tot judecă, dar numai în procese civile.
Qui prodest?
Mecanismul falimentării şi distrugerii sistemului juridic ascunde în esenţă o teamă profundă faţă de reformă dar şi faţă de o activitate normală şi firească a acestui sistem. Mare parte dintre cei care au condus România dar şi dintre miliardarii de carton sunt conştienţi de faptul că asigurarea unor condiţii normale, suficiente şi moderne pentru sistemul juridic din România ar conduce, mai mult ca sigur, la dispariţia lor de pe scena publică. Inclusiv la ani grei de „meditaţii”.
Următorii beneficiari sunt miliardarii de carton care au dat tunuri, marii manageri ai companiilor de stat care au dat iama în banii publici la greu şi au intrat în atenţia „organelor”. Aşa se face că starea de acum convine de minune unora ca aceştia.
La nivelul Poliţiei prahovene se înregistrează datorii, jandarmii au fost şuntaţi la salarii, angajaţii de la Administraţia Penitenciarelor au fost „scăpaţi” de „grija” banilor şi au fost nevoiţi să protesteze la Bucureşti, chiar sub supravegherea colegilor din serviciul propriu de protecţie informativă (care cică nu ar mai exista!) şi puşi sub „încadrarea operativă” a celor care ar fi capii mişcării de rebeliune din administraţia puşcăriilor româneşti!
Grandomanie şi lipsă de responsabilitate
Asupra magistraţilor s-au abătut o ploaie de acuzaţii - unele meritate - şi aproape nimeni nu a dorit aflarea adevărului până la capăt şi dibuirea celor vinovaţi de actualul dezastru din justiţie. „În primul rând, cred că primordial vina este a celor din Parlament. Parlamentarii, ca „făuritori” de legi şi emiţători de acte normative, au validat un cadru legislativ incoerent, contradictoriu şi greu de aplicat. Este în primul rând vina lor, respectiv a Parlamentului, dar şi a Executivului (nici nu mai contează acum de la care partid ar fi fost acesta) care au încropit Legi pe genunchi şi apoi le-au aplicat după... ureche!”, ne spune un fost magistrat, acum pensionar şi bucuros că „a scăpat” de aşa ceva. La rândul lor, magistraţii au considerat că treburile şi problemele lor se vor rezolva de la sine. Au menţinut o blocadă informativă, nu au ieşit „pe piaţă” cu problemele lor şi au crezut că în cazul acestei elite a ţării se poate aplica proverbul „rufele murdare se spală în familie”. Numai că puţini ştiu că „rufele murdare” s-or spăla ele, acolo, în familie, dar „se usucă la vedere!”. Mai mult, acuzaţiile - aduse în ultima vreme de chiar preşedintele ţării - la grămadă a tuturor magistraţilor a condus la apariţia unei stări conflictuale între magistraţi şi C.S.M, dar şi între aceştia şi ministerul de resort. Practic s-a ajuns pe câmpul de bătaie şi deznodământul nu este departe! Deocamdată, victimele suntem noi, cetăţenii obişnuiţi.
Bomba din curtea Justiţiei
Un înalt oficial din cadrul C.S.M a dorit să-mi atragă atenţia asupra faptului că presa poate să declanşeze un posibil „măcel” între magistraţi şi Executiv şi că ne dorim „bombe de presă”. O altă apreciere a fost aceea că nu ne dorim „să punem umărul pentru a scoate sistemul juridic românesc din criză şi impas!”. Corect din punct de vedere al unui magistrat! Doar că „Bomba” este în curtea Justiţiei şi nu noi, presa, respectiv amăştenii acestei ţări, am pus-o acolo! Ea este acolo de foarte mulţi ani şi a fost amorsată, an de an, de legile proaste, de parlamentari care nici măcar nu ştiau cum îi cheamă pe ei darămite să facă o Lege, de magistraţii care au decis în contradicţie cu probele sau cu realitatea. Şi lungul şir al „bombelor” este mare! Iar ideea de „a pune umărul” cred că a fost doar o exprimare nepotrivită. Prin chiar faptul că la nivelul unei publicaţii ca „Actualitatea prahoveană” au fost publicate periodic materiale, articole, anchete referitoare la justiţie demonstrează, pe deplin, că o facem din greu! Doar că noi, presa în general, o facem cu alte „arme”.
Nu ziariştii candidează, nu jurnaliştii devin deputaţi, senatori, miniştri, premieri sau preşedinţi. Nu presa face şi emite Legi, bugete sau programe de guvernare! Acolo se află aceia care pot „pune umărul”! Dacă nu o fac, indiferent dacă din nepricepere sau interese ascunse, abia atunci vine presa şi îi sancţionează pentru că este independentă şi întotdeauna în opoziţie faţă de autorităţi, putere sau guvernanţi! Iar ulterior Justiţia îi duce la loc de „meditaţii”.
Nu presa a sabotat sistematic orice proiect de reformă în Justiţie, ci o cârdăşie complicată (şi complice) în tandemul politicieni - miliardari de carton care s-au altoit şi cu o parte din aşa zişii magistraţi extrem de inamovibili, independenţi şi de nederanjat!
Efectele devastatoare la nivelul judeţului Prahova
La nivelul judeţului Prahova starea justiţiei nu are cum să fie mai brează decât cea de la nivel naţional. De ani de zile există un mare deficit de personal în rândul procurorilor, al judecătorilor, iar unele parchete au abia jumătate din personalul necesar. Cât despre sedii, dotare sau funcţionare a instanţelor nu se poate spune nimic de bine. Sedii închiriate, clădiri vechi (ruine care stau să se prăbuşească). Mai vreţi? Mai avem, dar aceste probleme sunt cunoscute de ani buni, de la nivelul Curţii de Apel şi până la nivel de minister. Dar asta nu înseamnă că cineva a mişcat un deget! Nepăsarea a ajuns până acolo încât unii procuri stau de-a valma cu cei anchetaţi, iar dacă mai au parte şi de avocaţii celor cercetaţi se pot considera norocoşi procurorii stagiari dacă nimeresc la Zalău, Baia Mare sau Tulcea! Chit că şi pe acolo au parte de sute de dosare sau condiţii la fel de proaste, dar par mult mai „acceptabile” (profesional) decât „condiţiile” de la Ploieşti, respectiv Prahova.
Epilog de groază
Magistraţii vor da în judecată statul român pentru încălcarea unui potop de legi, ordonanţe, acte normative, drepturi etc. Statul român a mai încălcat aceste drepturi şi a plătit din greu. Acum va plăti şi mai scump. Politicienii vor spune că magistraţii şi-au tăiat singur o felie de tort din sărăcia noastră. Magistraţii - că îşi primesc drepturile cuvenite... Vi se pare că s-a schimbat ceva faţă de 1989?