• Potrivit unei propuneri legislative aflată în dezbaterea Parlamentului, în Codul de procedură fiscală este introdus un nou articol care prevede „Executarea silită împotriva debitorilor debitorului”.
• Consultanții fiscali spun că ideea ridică probleme serioase de tehnică legislativă și de securitate juridică pentru mediul de afaceri, pentru că permite ANAF să emită titluri de creanță și să execute direct firma care nu își plătește la timp facturile către un partener.
„Intenția legii – să protejeze firmele care se sufocă pentru că nu își pot încasa facturile – este legitimă. Problema este instrumentul ales: în forma actuală, riscăm să transformăm ANAF în judecător comercial de urgență și să mutăm conflictul din sala de judecată direct în biroul de executări fiscale. Sănătatea cash-flow-ului în economie nu se repară printr-o super-armă fiscală îndreptată spre terți, ci prin proceduri comerciale eficiente, termene rezonabile de plată și o justiție comercială funcțională. Dacă amestecăm planurile – comercial și fiscal – riscăm să stricăm ambele”, afirmă Cornelia Năstase, CEO CC Tax Advisory, pentru Economedia.
Cornelia Năstase subliniază și nevoia de echilibru între obiectivul anti-blocaj și protecția mediului de afaceri: „Dacă vrem cu adevărat să ajutăm firmele corecte care au probleme de încasare, putem gândi mecanisme de tip: proceduri accelerate pentru titluri executorii, arbitraj comercial simplificat, stimulente pentru plata la termen. Să îi dăm ANAF-ului un rol de executor al relațiilor comerciale mi se pare o soluție excesivă, care poate crea mai multe probleme decât rezolvă.”
CC Tax Advisory atrage atenția că, în forma actuală, proiectul creează trei riscuri majore pentru mediul privat:
ANAF, arbitru de facto în litigii comerciale
Noul mecanism transformă, în practică, ANAF într-un actor care intervine direct într-un raport comercial între două companii, apreciind dacă există sau nu o datorie „certă, lichidă și exigibilă”. Dacă apreciază că da, Fiscul poate emite titlu de creanță și declanșa executarea silită împotriva terțului – debitor comercial al contribuabilului.
Problema:
Distincția între neplată culpabilă și litigiu comercial legitim (neconformitate, penalități, compensații, vicii de execuție) este, în mod tradițional, atributul instanțelor comerciale sau al arbitrajelor, nu al organului fiscal.
Există riscul ca o creanță contestată (fie pentru că serviciul nu a fost real prestat, fie pentru că aceasta este supra-evaluată) să fie „validată” pe repede înainte printr-o procedură fiscală, fără toate garanțiile contradictorialității din dreptul civil (tocmai din excesul de zel al unor inspectori, dornici să „strângă bani”, adică să colecteze creanțele)
Consecință: se estompează linia de demarcație între procedura fiscală și cea civilă, iar terții riscă să fie executați pentru datorii pe care, în mod legitim, le-ar contesta în instanță.
Instrument de presiune și risc crescut de abuz între companii
Proiectul permite contribuabilului să sesizeze ANAF după o somație de 10 zile, iar Fiscul are 5 zile pentru a verifica documentele și a decide. Terțul-debitor are, la rândul său, 10 zile să plătească fie datoria fiscală a partenerului, fie factura restantă, după care poate fi executat silit.
Problema:
Termenele extrem de scurte și lipsa unor filtre clare (de exemplu: plafon minim valoric, condiționare de hotărâre judecătorească sau de proceduri simplificate de constatare) transformă mecanismul într-un potențial instrument de presiune comercială.
Firmele cu poziție de forță pot fi tentate să folosească această procedură pentru a forța plata în condiții discutabile, știind că simpla perspectivă a executării silite de către ANAF descurajează orice apărare.
Consecință: în loc să avem „disciplina plăților”, putem ajunge la o „disciplină a fricii”, în care IMM-urile preferă să plătească imediat, chiar și în situații litigioase, doar pentru a evita interacțiunea cu Fiscul.
Efect de domino asupra lichidității IMM-urilor și a finanțării comerciale
Executarea directă a „debitorului debitorului” poate avea impact semnificativ asupra fluxurilor financiare din economie:
Terții vizați (de multe ori, tot IMM-uri) pot vedea popriri și sechestre pe conturi nu pentru datoriile lor fiscale, ci pentru datoriile fiscale ale altcuiva, corelate cu un contract comercial.
Băncile, societățile de factoring și finanțatorii vor percepe un risc suplimentar asociat contractelor comerciale, ceea ce poate duce la înăsprirea condițiilor de creditare și la costuri mai mari de finanțare.
Procedura riscă să creeze un nou tip de insecuritate juridică: orice relație comercială devine un potențial canal prin care ANAF poate ajunge la patrimoniul unei companii, fără ca aceasta să aibă un raport fiscal direct cu Fiscul, ci doar unul derivat.
Consecință: În loc să reducă riscul de insolvență în lanț, măsura poate genera alte blocaje – firme care își limitează colaborările, reduc termenele de plată sau cer garanții suplimentare de teamă să nu devină, peste noapte, „debitorul debitorului” în proceduri fiscale.
În dreptul civil există așa numita „acțiune oblică”, însă aceasta este una bazată pe contradictorialiate, ceea ce în procedura din proiect este inexistentă, conform firmei de consultanță fiscală.
În plus, potrivit acesteia, ANAF interferează prin această modalitate cu relațiile de afaceri (lucru pe care îl face, oricum, de mult timp, pentru că există cazuri numeroase de contribuabili care primesc adrese de înființare a popririi pentru sumele datorate teriților – sume preluate de regulă din D394), mai relatează sursa citată.
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- Spotify PODCAST
- TikTok Actualitatea Prahoveană
