Vedem la tot pasul că administraţia locală prahoveană este cam fără cap şi fără coadă. Dacă un edil oarecare din judeţul Prahova îşi doreşte un sprijin, în afară de Consiliul Judeţean, cam greu să creadă cineva că îl poate primi de undeva. La nivelul Prefecturii Prahova, primarului X, din comuna Y, cel care are necazuri sau ceva daraveri de rezolvat, i se spune (de cele mai multe ori) că puterile ori limitele de acţiune sunt destul de restrânse. Practic, Prefectura, în afară de vizele pentru legalitate la HCL-uri - sau mult terfelogitele titluri de proprietate - nu se prea vede că ar avea cine ştie ce putere. Dar se uită un lucru: Prefectura, ca instituţie, este reprezentantul Guvernului în teritoriu! Da?! Şi ce poate să facă? Nimic! Şefii instituţiilor deconcentrate - decentralizate (sau cum s-or mai numi ele) nu sunt numiţi, nu primesc nici măcar calificative de la Prefectura Prahova, darămite fonduri, bugete sau alte cele necesare. Ca urmare, nimeni nu prea are de ce să se teamă de Prefectură.
Actualul şef al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative nu a convins că este un om capabil. Norocul său, dacă putem spune aşa, se măsoară doar în gradele de incompetenţă ale colegilor săi, care au ţinut mult timp prima pagină a ziarelor. Ca atare ministrul David a scăpat (nemeritat) de atenţia presei. Nu atât el, cât modul cum funcţionează instituţia pe care o conduce. Nu punem la socoteală recentul scandal "Loganul”, adus pe tapet de Băsescu, cu "dedicaţie”. Şeful M.I.R.A, ca ministru, are în subordine o puzderie de instituţii: prefecturi, primării, servicii publice locale, Poliţia, Jandarmeria, inspectoratele pentru situaţii de urgenţă (pompieri, salvare etc), unităţile de combatere a corupţiei din cadrul fostului M.I. şi lista poate să meargă mult de aici înainte. Crede oare cineva că un om are cum să facă faţă la un aşa „asalt”? Cât o fi el de David (Troacă), acest Goliat (M.I.R.A.) a ajuns acum să funcţioneze în virtutea inerţiei.
Pe plan local nimeni nu este mulţumit. Problemele M.I.R.A., prin specificul lor, se rezolvă numai prin structurile ierarhice superioare. Cum mai poate spera şeful pompierilor din Prahova să aibe "intrare” la ministrul său când, chiar la uşa acestui ministru, se vede clar că este depăşit de problemele giganticului minister pe care îl conduce?! Niciodată! Cine să creadă că pe dl. prefect al prahovenilor îl mai ascultă cineva chiar dacă bate cu pumnul în masă şi va spune că este nemulţumit? Ce poate să mai „mişte”, cât o fi el de prefect şi de reprezentant al Guvernului în teritoriu? Nimic!
Fractura dintre "centru” şi instituţiile din teritoriu este cu atât mai evidentă în cazul acestui minister-mamut. Activitatea de coordonare se realizează mai mult din respectul şi simpatia şefilor unor instituţii pentru cel care ocupă funcţia de prefect, dar... ce te faci dacă între ştabi intervine râca şi hâra, aşa cum se întâmplă acum la Timişoara între şeful Poliţiei judeţene Timiş şi prefect? Rromi din Timişoara, organizaţi în clanuri mafiote, au pus mâna pe centrul oraşului şi chiar au ameninţat prefectul de Timiş cu moartea pentru că le strică unele "socoteli”.
În Prahova sunt semne că "jocurile” unor "latifundiari” ar fi fost "încurcate” de Prefectură. Pe alt plan, mai general, în cazul unor probleme grave (de la inundaţii şi până la cine ştie ce molimă, precum gripa aviară), cine va sări să-l apere pe prefect? Nimeni, atâta timp cât el, ca prefect, nu are niciun fel de putere, iar cei vizaţi - colegii din acelaşi M.I.R.A. - au şefii tocmai prin Palatul Victoria! Ca să nu mai vorbim de faptul că aceşti Şefi de la Bucureşti au multe (şi tainice) legături chiar cu unii dintre ştabii locali de la mult-prea-deconcentratele prahovene!