Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la naivitatea mea, mai că-mi vine să nu mai votez nicicând! Dar, cu toate acestea, spiritul meu civic, participarea la Revoluţia din 89, morţii de atunci, speranţele şi visele mele din vremurile ante-revoluţionare nu-mi dau pace.
Stau şi pierd nopţile urmărind talk-show-uri sterile, citesc tone de ziare, dar am o mare problemă: eu cu cine votez? Tragic şi dureros! Pe ici-pe colo întrevăd câte un candidat mai acătării, dar care nu mă convinge şi pace că EL este bun să-mi ia votul.
Unora dintre candidaţi nu le-ar ajunge producţia de detergent de la fostul Dero (başca cea a noilor apropitari) să-şi spele păcatele. Tot ei vor veni, senini şi zâmbăreţi nevoie mare, ne vor ameţi, înflăcăra cu promisiuni, dar şi cu înfierarea preopinenţilor. "Aşa este în campania electorală!”, mi s-a tot spus de la Revoluţie încoace. În anii electorali, ca ziarist, am încercat să evit implicarea mea în asemenea circării. Nu mi-a ieşit mereu, dar nici nu cred că am "gustat” pe deplin din "aluatul” politic prahovean.
Anul acesta am participat la două întruniri dedicate patrimoniului cultural prahovean. De fiecare dată participanţii au atras atenţia, cu prea multă modestie şi mult prea mult bun simţ, asupra pericolului distrugerii patrimoniului nostru cultural. Ştiu că, încă de acum 12 ani, o fostă deputată de Prahova a susţinut conservarea şi restaurarea unor clădiri unicat în România.
Acum stau şi mă gândesc cine să fie aleşii "mei”. Iar îmi fac speranţe (deşarte) că EI se gândesc la binele meu şi al celor care îi vor alege. La fiecare patru ani am votat, după îndelungi analize a tuturor listelor (şi, în cele din urmă, tot cu inima am luat decizia finală), pe cei care aveau să mă "reprezinte”. Mereu am crezut că fac alegerea cea mai bună şi cea mai potrivită. Însă, niciodată, nu m-am simţit reprezentat de vreunul dintre deputaţii sau senatorii "mei”.
Acum îi vom avea pe "uninominal”. Nu-mi fac iluzii că, din 2008, voi avea deputatul "meu” sau senatorul "meu”. Alături de care, eu şi alţi prahoveni, să mergem peste oricare premier ar fi el şi să-i spunem că "noi prahovenii” nu plecăm de acolo fără banii necesari pentru reconstrucţia Hanului Roşu, a Micului Trianon sau a altor clădiri simbol şi de importanţă deosebită pentru istoria Prahovei. Nici nu cred că "aleşii mei” îşi vor da jos Armani-urile şi Rolex-urile ca să se lege cu lanţuri de poarta Guvernului!
Aşa cum, azi, unii dintre "aleşii noştri” de acum patru ani nici nu ne mai văd când trec, la mare ştaif, cu Q7-urile lor! Dar eu ştiu ceva foarte sigur acum: că voi merge la vot! Şi ce mai ştiu mai mult decât sigur: că nu voi da cu ştampila tocmai în cei care, acum patru ani, au promis enorm dar nu făcut nimic! Alţii la rând, nesătuilor (de votul meu!).