Generalul Ion Antonescu și Mișcarea Legionară încheiau mariajul politic printr-o răzmeriță dramatică, o răzmeriță care s-a lăsat cu peste 300 de morți, aproape 500 de răniți și 9000 de arestați.

Cele două tabere nu s-au înghițit niciodată dar au trebuit să coabiteze în virtutea atmosferei din septembrie 1940, pe fondul abdicării regelui Carol al II-lea.
Antonescu avea nevoie de confirmarea noii „Porți“ a Berlinului și a trebuit să îmbrace cămașa verde. Legionarii s-ar fi descurcat și fără el, dar el fusese numit prim-ministru și nu aveau de ales. După vreo 4 luni de excese și acțiuni sângeroase de vendetă împotriva politicienilor carliști, Antonescu taie pe rând din atribuțiile legionarilor în teritoriu și în guvern.

Crimele legionarilor de la Jilava l-au ajutat indirect și pe Antonescu, și acesta știa foarte bine lucrul acesta.

soldati romani germani 1941

Uciderea lui Moruzov, fostul șef al Siguranței a fost chiar dorită de general. Acesta era cel care a făcut rost de probele unui proces intentat la finalul anilor 30 lui Antonescu pentru infracțiunea de bigamie. Generalul începe prin desființarea „poliției legionare“, apoi îl demite pe ministrul de externe. Pe 18 ian 1941 le se desființează „comisiile de românizare“. Picătura care a umplut paharul a fost asasinarea unui maior german la București, pretext pentru Antonescu să îl revoce pe ministrul de interne, generalul Constantin Petrovicescu, pentru incompetență.

Întâlnirea cu șeful Europei

Ca să fie sigur pe poziție, Antonescu face pe 14 – 15 ian o vizita la Berlin pentru a obține o reconfirmare a sa în funcție. Cu ochii pe operațiunea „Barbarossa“ de invazie a Uniunii Sovietice, Hitler avea nevoie de liniște în România, mai ales că de aici urma să plece ofensiva sudică împotriva URSS. Armata română trebuia să lupte alături de cea germană, iar infantilismele legionarilor nu îl conviseseră pe Hitler că are pe ce să se bazeze.

Legionarii furioși fac un miting de 10.000 de persoane în București împotriva lui Antonescu. Peste o zi, pe 21 ianuarie 1941, protestele se transformă în lupte de stradă. Gardiștii ocupă clădirea președinția Consiliului de Miniștri, cea a Facultății de Drept, comisariate de poliție și alte instituții publice.
Antonescu riposteaza prin scoaterea în stradă a șase regimente care au curățat pe rând toate clădirile ocupate.

400 de legionari reușesc să fugă în Germania, unde vor sta internați, 900 sunt reținuți de armată. Ulterior, aproape 2700 de gardiști și simpatizanți legionari au fost condamnați.

O lovitură de stat eșuată

A fost cea de-a 7-a lovitură de stat din istoria României și prima eșuată

În definiție, legionarii au încercat o lovitură de stat, a doua din istoria României, sau un puci, având destule avantaje instituționale. În primul rând controlau anumite ministere, dintre care cel mai important, cel de Interne, dar din nepricepere și pripă au acționat în această tentativă de puci ca și cum ar fi fost în opoziție. Chiar dacă s-au folosit de armament ușor legionarii nu au reușit să-l răstoarne pe generalul Antonescu, care avea cel mai important sprijin, cel al Armatei. Dovadă că cel care în toiul unor astfel de evenimente, are armata de partea sa, va câștiga puterea întotdeauna.

Foto alb-negru: Willy Prager

Back To Top