Deși promiseseră că odata cu normalizarea vieții după evenimentele sângeroase de la Revoluție, FSN va fi dizolvat, Iliescu, Brucan, Petre Roman și restul dădeau semne că vor să înregistreze formațiunea ca partid și să candideze la alegerile proiectate undeva prin primăvară.

 

Pe 3 ianuarie 1990, liderii FSN anunțau că formațiunea va fi dizolvată după alegerile generale și că acest organism are doar un rol provizoriu până la normalizarea vieții publice.  Lucrul acesta a fost repetat solemn pe 12 ianuarie 1990, cu ocazia primei manifestații de revoltă la adresa noilor lideri.

FSN -  un PCR reinventat

Înfiinţat în 22 decembrie 89, Consiliul Frontului Salvării Naţionale trebuia să fie un organism de stat, neutru politic, însă ca instituţie de conducere a statului, FSN avea filiale în judeţe şi în toate instituţiile şi întreprinderile din ţară, se bucura de tratament preferenţial la televiziunea publică, singura pe vremea aceea.

Ar fi fost incorect ca un mamut politic, cum era FSN, cu atribuții uriașe (atât legislative, cât și executive), care conducea țara prin decrete, controla armata, internele, televiziunea și administrația țării să poată candida la alegeri deoarece avea de partea sa toate avantajele.

Atât de mult au contat promisiunile încât pe 23 ianuarie, după nici 2 săptămâni de la celebrul miting de protest din Piața Victoriei, membrii Consiliului Frontului Salvării Naționale au votat în majoritate covărșitoare (128 de voturi pentru, 8 împotrivă și 5 abțineri) transformarea FSN în partid politic.

Opoziția se revoltă

Evident, toate partidele de opoziție PNȚ, PNL și PSDI au protestat vehement față de asemenea șmecherie politică.

„Noi vom fi forţaţi să ne schimbăm atitudinea şi să cerem ca cel puţin pe perioada campaniei electorale, Frontul care vine în concurenţă alături de celelalte partide să lase conducerea statului pe mâna unor tehnicieni independenţi şi neutri pentru că nu poţi să fii în acelaţi timp şi guvernant şi legiferator şi concurent în campania electorală“, declara atunci Corneliu Coposu, președintele PNȚCD.

Iliescu se jură că nu a mințit în legătură cu provizoratul

A fost o confuzie, a declarat Ion Iliescu şi atunci, şi mai târziu. Joi, 25 ianuarie, Iliescu a mers la Televiziune şi s-a adresat poporului. „Niciodată, conducerea FSN nu a afirmat că nu va participa la alegeri. Am întârziat să dezbatem în Consiliu această problemă, întrucât ne-au preocupat, în această perioadă, probleme mult mai presante ale vieţii noastre economice şi sociale“, a spus Ion Iliescu în discursul televizat, reluat şi de presa scrisă.  

Partidele istorice fac primul miting după instaurarea comunismului

Liderii partidelor de opoziție l-au prevenit pe Iliescu că vor ieși în piață dacă insistă în decizia luată.

Și astfel, după mitingul din 8 noiembrie 1945, PNȚ și PNL au șansa să organizeze după 45 de ani un alt miting anti-comunist.

„Am aşteptat trei zile la rând, ca reprezentanţii puterii politice să anunţe că, având în vedere schimbarea lor de atitudine şi dorinţa de a intra în competiţie cu partidele politice, ei renunţă la monopolul puterii politice, urmând să se găsească un sistem provizoriu de exercitare a acestor puteri… Întrucât nu s-a respectat promisiunea, am anunţat într-un mod absolut regulamentar, prin Primărie şi prin organele de Poliţie, intenţia noastră de a face o manifestaţie în ziua de duminică, 28 ianuarie, lucru ce nu ne-a fost refuzat“, a declarat Corneliu Coposu.  Scopul mitingului PNŢCD, a mai spus Coposu, era „să forţăm abandonul monopolului puterilor politice care era deţinut de guvernanţii provizorii“.

Suprinzător, o mulțime de oameni s-a alăturat manifestării și coloana de oameni a ajuns la câteva mii până la destinație în Piața Victoriei. S-a strigat „Jos Iliescu“, „Jos FSN“, „Jos Comuniștii“ și s-a cerut demisia guvernului Petre Roman. Lozincile scrise pe pancarte erau mai elaborate : „Cine-a stat 5 ani la ruși, nu poate gândi ca Bush“, „Nu vrem neocomunism“

Peste 15.000 de demonstranți au înconjurat Palatul Victoria, unde se afla sediul guvernului. Era o mulțime eterogenă, oameni care se raliaseră din diverse motive la mișcare. Erau intelectuali, studenți, elevi de liceu, pensionari, muncitori, gură-cască, dar și indivizi infiltrați în mulțime pentru a creea „atmosferă“. 

După câteva zeci de minute mulțimea a trecut de primele taburi ale Armatei dispuse în patrulater în fața Palatului și a luat cu asalt ușile.   

La scurt timp o mulțime de simpatizanți FSN conduși de Dan Iosif, liderul baricadei de la Inter din 21 decembrie 89, a ajuns în Piața Victoriei.

Corneliu Coposu, Sergiu Cunescu, Ion Rațiu, Ion Diaconescu,  și alți lideri ai Opoziției au fost invitați la discuții. A urmat o discuție  aprinsă cu Ion Iliescu și Petre Roman, în timp ce Brucan din altă cameră dădea indicații celor din FSN și trimitea mesaje lui Iliescu prin Cazimir Ionescu și Dan Iosif. 

De aici s-a născut celebra expresie a lui Iliescu:  „Dar nu ne puneţi sula-n coaste, dom’le Coposu cu propuneri pe care să le acceptăm necondiţionat!“.  Acesta era vexat de solicitările liderilor Opoziției de a alege între a demisiona din funcția de lider provizoriu al statului pentru a candida la alegerile generale din primăvară, ori a rămâne în funcție, dar să nu mai candideze.

PNȚ se retrage iar FSN contraatacă cu muncitori

Spre seară au apărut și provocatorii și contramanifestanții FSN înarmați cu bâte și răngi, puși pe scandal și violențe.  

Simțind capcana, Coposu a sugerat susținătorilor săi să se retragă din Piață pentru a evita orice escaladare a conflictului.

Opoziția se retragea spre seară oarecum mulțumită că a dat un semnal puterii. Din nefericire doar stârnise furia liderilor, membrilor și simpatizanților FSN care nu concepeau ca cineva să-l contrazică pe „domnul Ion Iliescu“, dintr-un reflex ceaușist de cultivare a unui cult al personalității față de cel care deținea frâiele puterii.

Au fost voci din opoziție care au cerut atunci să se forțeze mâna lui Iliescu pentru o retragere din funcții și a tuturor liderilor FSN. Seniorul Coposu a respins însă orice recurgere la violență sau șantaj și a ales să poarte discuțiile la nivelul principiilor, chiar dacă partenerii erau niște comuniști fără respect pentru reguli, decât în măsura în care îi ajutau pe ei.

Riposta feseniștilor se va concretiza a doua zi și a arătat tuturor unde ne aflam ca societate.

Va urma ….

Back To Top