Ce i se poate reproșa președintelui Klaus Iohannis

Mi se pare, totuși, profund nedrept să-l aliniem pe Iohannis în rând cu cei vinovați pentru tragedia de la Colectiv. Nu se împlinise anul de când era la Cotroceni, iar nenorocirea s-a petrecut în București, nu la Sibiu. O exagerare la fel de nedreaptă este si a-l pune, cu sfântă mânie obștească, la stâlpul infamiei, doar pentru că, anul ăsta, n-a depus personal și pios coroana prezidențială. Uităm însă de zecile de mii de bucureșteni care, călcând cu bocancii pe memoria victimelor de la Colectiv, l-au votat cu entuziasm pe Piedone , adică taman pe cel ce-a eliberat autorizația fără de care tragedia n-ar mai fi avut loc. Un golan șmenar, deja condamnat de instanța de fond la 8 ani de pușcărie.

Ăsta-i poporul...

Sensibil. Sufletist. Solidar. Un popor care, la 6 luni de la revoluția anticomunistă, a votat, cu boltă peste sângele vărsat, un comunist în fruntea țării. Un popor care a ovaționat bâtele minerești și-a aplaudat Rusia, în fața ambasadei, hulpava ticăloasă de la Răsărit care ne-a luat Basarabia, ne-a alungat Regele aruncându-ne în bezna lagărului comunist, ne-a exterminat elitele, ne-a secătuit resursele, ne-a siluit, schingiuit și mutilat ca nație!

Citește și: Doar 14% dintre români mai au încredere în Iohannis, PSD cotat la 40%

Un popor dârz în prostie,

chefliu în doliu, creativ în șmechereală, ciubucar și chilipirgiu în ADN. Nu-i de mirare că, la români, pandemia poate fi și rentabilă: înfloresc afacerile cu certificate verzi false și contrabanda cu medicamente neomologate, dac-or fi „medicamente”. Că doar n-o să se împiedice râtanul românesc de 400-500 de „idioten” nevaccinați care mor zilnic! Morții cu morții, viii cu viii.

Ce-i putem însă reproșa cu îndreptățire lui Iohannis

este criza politică, fără scrupul provocată și cu cinism întreținută într-un pandemoniu ca România, „stat eșuat”. Îl putem învinui de distrugerea deliberată a unui partid istoric, pentru meschine ambâțuri personale, în cârdășie cu niște derbedei mitangii, șantajiști și traficanți de influență. Îi putem imputa lipsa totală de empatie, devoalată de monumentala și impardonabila inadecvare a individului complet deconectat de la realitățile și nevoile societății în fruntea căreia, poporul l-a ales să-i fie lider.

Finalmente, îl putem suspecta de bulimia puterii:

să te crezi Iohankamon și costumat în „porumbelul păcii”, să pozezi surâzător lângă piramide - în timp ce românii, al căror președinte ești, mor zilnic cu sutele - este un simptom. Sau, cu lejeritate binevoitoare, să recomanzi golful unei nații cu closet în curte și copii ce pier în incendii pentru că mamele sunt plecate după vreascuri. Sau - și de asta chiar nu-mi pasă – să faci dintr-un general cu patru stele ordonanța tablagiilor din partid și ciuca miștoului în „bâlciul deșertăciunilor” politice, la televizor. Acu', și-a depus mandatul, după 10 zile de lălăială, taman înaintea votului de învestitură. Era de așteptat: un gest plănuit de Iohankamon pentru a-l mai ține pe Cîțu cu dinții înfipți în scaunul de premier.

La Palatul Cotroceni, lui Iohankamon i se cântă „Marșul triumfal””...

Lui Nea Nelu, îi cânta cucuveaua, Marelui Emil Împăiat, îi ciripeau somnoroase păsărele, iar în mandatul lui Băse, cânta cucu'. La 18 trecute fix, ieșea Cucu-Bau să-l ciugulească pe Mickey Mouse. Hăhăia el, hăhăiam și noi. Acu', hăhăie covidul și noi horcăim.
P.S. Hello, USL!

Pe Silvia Cristescu o poți citi AICI

Back To Top