După 20 de ani de la Atentatele din 11 septembrie, America și-a comemorat cele 3000 de victime în umilință, după fuga precipitată din Afganistan. Acel atentat a fost motivul pentru care Statele Unite au invadat Afganistanul și a alungat regimul taliban în 2001, acuzat că adăpostea gruparea al-Qaeda condusă de Osama bin Laden cel care a organizat atentatul. Cu Osama a fost mai simplu, a fost ucis de o echipa Navy Seal în 2011, dar organizația continuă să existe și acum în ciuda eforturilor administrației de la Washington. Statele Unite, superputerea mondială de peste 30 de ani, democrația consolidată care se oferea drept exemplu mapamondului, a fost umilită de o gloată de păstori de capre în papuci din munții Hindukush. America pleacă din Afganistan așa cum au plecat și britanicii și sovieticii, cu mențiunea că ce au lăsat ultimele două puteri a rezistat câțiva ani, față de ceea ce au sperat să lase americanii.
Americanii au abandonat precipitat Afganistantul, după 20 de ani de prezență politică și militară sub diverse scuze ridicole. Au lăsat o țară în haos, și la dispoziția talibanilor cu care au avut mai multe acorduri secrete de preluare a țării.
America, fuga marș la aeroport
Imaginea din oglindă de acum 46 de ani cu evacuarea din Saigon s-a repetat cu mai puțin dramatism în capitala Afganistanului.
Personalul ambasadei americane evacuat cu elicopterul a fost imaginea zilei acum două săptămâni. Fumul gri se ridica de la incineratorul de documente secrete unde angajații Departamentului de Stat ardeau sute de dosare informative.
Însă cele mai dramatice imagini au fost cu mulțimea de afgani care încercau să se agațe de avioanele americane de transport, apoi cea cu copiii aruncați de părinți peste zidul aeroportului.
Afganistanul american a sucombat la plecarea patronilor
Afganistanul american a picat la testul adevărului. Corupția endemică, faliile uriașe de educație și bunăstare dintre afgani, ruralizarea, tribalizarea, lipsa unor proiecte concrete și durabile de dezvoltare, ignorarea mediului rural predominant au dus la acceptarea talibanilor fără luptă. O armata afgană în care americanii au băgat aproape 145 de miliarde de dolari s-a topit ca prin farmec la primele contacte cu radicalii islamici.
Peste 2 trilioane de dolari investiți în decoruri de mucava
Americanii s-au declarat stupefiați că statul „democrat“ pe care l-au întreținut prin stipendii în valoare de 2 trilioane de dolari s-a prăbușit în două săptămâni. Nu au știut că banii lor au fost sifonați și dați cu parandărăt chiar către unii oficiali americani? Că în aceste costuri se includ și serviciile plătite către firme americane de consultanță la tarife supraîncărcate, că în aceeași bani se includ și plata soldelor militarilor americani care s-au luptat cu talibanii și a efortului de război?!
Că toată povestea asta de 20 de ani miroase a scandal de fraudă clară și Congresul american nici nu a solicitat vreo interpelare? Afganistanul nici acum nu are decât 3 linii de cale ferată și alea construite doar la granița cu fostul URSS, și doar niște șosele prăfuite făcute prin anii 60-70. Unde credeau că se duc banii?!
Politicienii tranziției au ales să fugă
Președintele ales Ashraf Ghani a fugit ca un laș după ce promisese cu o oră mai devreme că va mobiliza forțele democratice, că va alcătui un guvern de tranziție. Avea avionul pregătit. De fapt au fugit mai toți membrii guvernului. În dimineața sosirii talibanilor orașul era golit de orice formă de autoritate.
Rămâne emblematică imaginea unor copii care aruncau cu pietre în Humvee-urile cu care fugeau soldații afgani strigând : „Lașilor!“.
Armata afgană de paradă care s-a topit
Armata afgană creată de americani în decurs de 20 de ani cu prețul a 145 miliarde de dolari a dispărut în mai puțin de două săptămâni și nici măcar nu a pierdut vreo bătălie, pentru că a refuzat să înfrunte inamicul.
Cei peste 300.000 de militari afgani anunțați de americani erau de fapt vreo 90.000, restul figurând fictiv doar pe statele de plată, unde comandanții regionali încasau sute de salarii nemeritate. Unde mai pui că jumătate din soldați erau analfabeți și aveau probleme de înțelegere a comenzilor militare. Nu existau instituții de școlarizare în cadrul Armatei. Apoi mai era problema dezertărilor care se ridica la un procent de 24-25% în fiecare an.
Singura forță viabilă a fost un corp de aproape 20.000 de militari, bine pregătiți de americani, considerați trupe speciale. Aceștia au fost folosiți cu oarecare efect în primele zile ale ofensivei talibane. Unii dintre ei au luptat până la epuizarea muniției în orașul Dawlat Abad și au fost executați după ce au fost capturați.
Generalii provinciali au fost cumpărați de talibani și aceștia doar au mimat dorința de luptă, după care au ordonat trupelor să-și abandoneze pozițiile și să fugă „pentru că oricum totul e pierdut deoarece au fost trădați de americani“.
Forțele afgane nu au fost instruite să poarte acțiuni de luptă independente
Dincolo de corupția endemică a contat și faptul că forțele afgane nu au fost instruite să poarte acțiuni de luptă independente, ele fiind instruite doar ca trupe de suport pentru trupele americane.
Și trei - Militarii afgani nu aveau credința că apără o cauză pentru care merită vreun sacrificiu. Ce să apere, corupția politicienilor? Generalii care nu le plăteau salariile? Pe americanii aroganți cu ochelari de soare care-i tratau ca pe niște ciudați? S-au simțit trădați și au abandonat orice luptă, apoi și-au abandonat și echipamentul second-hand donat de americani. Mii de vehicule americane, elicoptere de transport, armament usor, mortiere cu muniția aferentă, echipamente individuale au picat în mâna talibanilor.
Colaboratorii/ colaboraționiști lăsați baltă de americani
Ca orice ocupație binevoitoare și îndelungată, americanii și-au atras de partea lor o parte semnificativă de afgani cu care au colaborat în scopuri militare sau de dezvoltare a țării aproape 300.000 de oameni.
Unii erau translatori pentru trupele americane din teren, alții funcționari, profesori, politicieni, militari, polițiști sau activiști. Ei credeau că modernizează țara, măcar la nivelul anilor 70, dar acum sunt considerați trădători, colaboraționiști și riscă să fie uciși fără menajamente. Și nu sunt puțini. Cei mai mulți nu au alergat pe aeroportul din Kabul ca să se agațe de avioanele americane ci stau blocați în propriile case, așteptând cu inima strânsă să audă bătai violente în ușa de la intrare.
Oameni disperați care vroiau doar să scape din acel infern
Imaginile dramatice cu oameni agățați de avioane cargo americane, unii au și picat din văzduh.
Americanii și-au văzut de treburile lor și s-au concentrat doar pe evacuarea diplomaților ambasadei, agenților CIA și doar a unor colaboratori locali foarte apropiați. Restul au fost îndepărtați cu focuri de armă de militarii americani ai Diviziei 82 Parașutiști și de talibanii de la porțile aeroportului.
Noroc cu statele europene care s-au oferit să ia cu avioanele migranți afgani pentru a mai îndulci puțin boacăna uriașă a președintelui Biden. Oameni disperați cărora talibanii le transmiteau dincolo de gardul aeroportului că dacă nu reușesc să plece îi așteaptă o moarte în chinuri. Situația este deja tragică pentru că este destul de cert că occidentalii să nu poată lua toți doritorii de exil de acolo.
Din 300.000 de colaboratori ai regimului proamerican doar 123.000 au reușit să plece cu aeronavele militare americane și europene. Cei mai mulți din aceștia nici măcar nu au ajuns în Statele Unite ci la centre de triere a migranților din Spania, Uzbekistan, Germania și Quatar. Practic, problema creată de americani a fost preluată de europeni involuntar.
Talibanii, o forță aparent disciplinată
Talibanii, radicalii, fundamentaliștii, sălbaticii în șalvari și turbane sau fesuri Mazari au dovedit că pot fi extrem de calmi și disciplinați pentru o forță militară. Au cucerit o țara de dimensiunile Franței în decurs de 11 zile, fără să se erodeze în bătălii locale. Au preferat să cumpere capitularea forțelor afgane cu promisiunea amnistiei și strategia a mers de fiecare data, cu fiecare provincie.
Dovadă că intrarea în capitala Kabul s-a petrecut fără incidente și fără să tragă vreun foc de armă.
În afară de câteva cazuri izolate nu s-au dedat la excese. Liderii lor tot emit declarații împăciuitoare, dar milițiile talibane din stradă arată altceva. S-a trecut la repesalii, sunt căutați după o listă neagră colaboratorii importanți ai americanilor și dacă nu sunt găsiți le sunt amenințate familiile.
Talibanii vor legitimitate internațională
Asta e clar, de aceea joacă cartea ipocrită a medierii și a falsei toleranțe moderate. Noua generație de lideri talibani vor să facă afaceri cu marile puteri și de aceea au și fost recunoscuți după numai 2 zile de China, care are interesul să securizeze zona și să stopeze orice influență islamică în provincia uigură Xinjiang.
Rusia a spus că mai așteaptă ceva timp pentru a recunoaște regimul taliban, deh, școală veche de 300 de ani diplomație.
Pakistanul este cel mai câștigat din această poveste deoarece este statul care a finanțat și a oferit protecție talibanilor în ultimii 20 de ani, dar dacă ultimele știri se confirmă, este și el pe statul de plată al Beijingului.
America primește șutul în dos pe care îl merită
Decizia administrației Biden de a grăbi retragerea trupelor (în acel moment mai erau doar 2.500 de militari) a produs o undă de șoc psihologică care nu a mai putut fi oprită.
America trebuia să plece la un moment dat, dar felul haotic și graba puerilă au accentuat criza.
Este clar că americanii au tratat cu talibanii peste capul guvernului afgan, pentru a se retrage și pentru a nu avea probleme din partea lor la procedurile de evacuare. Este clar că inițial americanii nu au dorit extragerea colaboratorilor afgani, și oricum aceasta s-a efectuat parțial. În plus, administrația Biden uitase că mai există prin capitala și prin Afganistan câteva sute de cetățeni americani rătăciți.
Dovadă că talibanii au adus la aeroport mai mulți cetățeni americani rătăciți prin Kabul, numai să scape de ei mai repede.
Atentatele cu bombă de la aeroport efectuate de militanți ISIS (altă facțiune, separată de talibani) soldate cu 73 de morți dintre care 13 militari americani și 140 de răniți a arătat pentru inepții de la Washington ce înseamnă pripeala juvenilă de a fugi cu orice preț.
Retragerea din Orient a lui Biden a aruncat în aer 50 de ani de diplomație americană
America se retrage pe toate fronturile din Orientul Apropiat, nu mai vrea să știe de nimic, pretinzând că vrea să se ocupe de China și expansiunea ei economică agresivă. Trupe, rețele informative, toate sunt subțiate la minimum. Deja au început retragerea sistemelor THHAD (sistem antibalistic) și Patriot din Arabia Saudită. Washingtonul lasă Orientul Mijlociu la dispoziția jucătorilor zonali, Turcia, Arabia Saudită, Israel, Pakistan, Iran.
Oricum, imaginea lăsată de americani a lăsat un gust amar altor aliați tradiționali ai Americii, precum Coreea de Sud, Japonia, Taiwan, amenințate direct de expansiunea geopolitică a Chinei.
Proiectul ruso-german North Stream 2 a primit undă verde și de la Washington
Și în Europa, administrația Biden a dat un semnal destul de evident că problemele flancului estic al NATO, de la granița cu Rusia, nu mai sunt de interes major pentru Statele Unite.
Președintele american a încuviințat și racordarea Germaniei la gazul rusesc prin gazoductul „North Stream 2“, lucru care faultează serios interesele economice ale Poloniei și ale Ucrainei în privința transportului de gaz natural.
Deși trupe americane staționează încă în Polonia, țările Baltice, Germania și România totuși sentimentul lăsat de Washington că statele europene vor trebui să se descurce singure pe căi diplomatice și politice cu pretențiile Rusiei de mare hegemon. Poate de aceea liderii Uniunii Europene vor de urgență crearea unei unități de nivelul unei brigăzi (5000 de militari) pentru intervenții rapide
America se întoarce spre sine
America pare că reintră în izolaționism, așa cum a făcut după Primul Război Mondial. Poate nu la fel de drastic ca izolaționismul interbelic, dar Washingtonul lasă să se înțeleagă că vrea să ocupe mai mult de problemele interne, o economie care gâfâie după pandemie, inechități sociale grave, un nivel de trai care a început să coboare sub cel european și multe alte probleme reale sau inventate care pare să macine societatea americană în ansamblu.
SUA nu pleacă, SUA se transformă
Chiar și așa este prematur să cântăm prohodul influenței americane, deoarece chiar dacă nu vrea, tot o mare putere rămâne, cu un PIB de peste 19 trilioane de dolari, (aproape ajunsă din urmă de economia Chinei) și cu cea mai bună și echipată armată din lume, cu o flotă de 20 de portavioane nucleare care patrulează oceanele și mările lumii neîncetat și pot interveni în 24 de ore în orice colț de pe mapamond la ordinul direct al Casei Albe prin lovituri aeriene și prin desfășurare de trupe ale US Navy (pentru care nu este necesar acordul Congresului). SUA va rămâne prin inerție o forță uriașă, dar este evident că steaua ei începe să apună, mai ales că începe să devină și irelevantă pentru ideea de democrație și libertate. Alex Policală