Améliorer activement la puissance masculine et n est pas seulement appelé cialis 10mg prix. La qualité européenne actuelle est peu coûteuse.

teambuilding vlad țepeș

Notice: Undefined property: stdClass::$category_language in /home/actualis/public_html/templates/ja_flix/html/layouts/joomla/content/info_block/category.php on line 20
Opinii
  • Românii au devenit, brusc, din comentatori de fotbal, critici de film și istorici de Facebook.
  • Fotbal nu prea mai avem, politica nu ne mai interesează, așa că ne orientăm către alte domenii cu părerile noastre avizate.

Am văzut ambele producții - „Teambuilding“ și „Rise of Empires: Ottoman Mehmed vs Vlad“ -, prima cinematografică, a doua serial de televiziune pe platforma Netflix.

Teambuilding

Cu Teambuildingul se termină repede. Personal mi-a plăcut, o comedie ușoară, o parodie la manierele și ipocriziile corporatiste cu accente ușor obscene. Se râde, e lejer, e ok. Scenariul simpluț, banal, cu un acting bun al unor actori (se remarcă Șerban Pavlu, Cosmin Nedelcu, Anca Dinicu, Nicu Banea, Anca Munteanu). La nivel moral poate fi văzut ca o pamflet critic la adresa corporațiilor internaționale care transformă munca angajaților într-o formă moderată de sclavagism modern. Și dacă vorbim de o țară est-europeană, cu atât mai mult. La nivel personal se observă perpetuarea acelorași tipuri de relații din mediul social, carierismul, premierea incompetenței, slugărnicia față de șefi, lăcomia, obtuzitatea etc. Dar deja devenim prea serioși cu concluziile astea.

În rest, distracție, beție și sex, ingredientele necesare pentru o comedie. Povestea se leagă, are cursivitate, umor, un stil american (echipa fără șanse câștigă totuși concursul). Și se termină cu bine, ceea ce nu s-a mai întâmplat în filmele românești de foarte mulți ani.

„Rise of Empires: Ottoman Mehmed vs Vlad“

Aici e luptă la baionetă între internauți, istorici, oameni de film, amatori etc. Unii sunt dezamăgiți de imaginea creată principelui Vlad Țepeș, alții de inadvertențele istorice. Alții apără filmul ca fiind un proiect destul de corect.

Filmul realizat de Netflix sau gazduit pe platforma Netflix este un fel de documentar-film artistic sau documentar-dramă (Docu-drama), în care printre secvențe de film artistic sunt inserate  crâmpeie de interviuri cu reputați istorici care vorbesc despre epoca respectivă.Printre ei se află și doi specialiști români (Andrei Pogăciaș și Mihai Florin Hasan). Acest gen oferă o anumită rigoare istorică filmului. Sau cel puțin așa se dorea.

În realitate, filmul creionează un personaj „Vlad Țepeș“ nesperat de bine. Mult mai apropiat de realitate decât alte producții cinematografice, fără clișee cu vampiri („Bram Stoker's Dracula“,  1992 de Francis Ford Coppola; „Dracula Untold“ 2014 de Michael De Luca).

Scenariul filmului Mehmed vs Vlad, scris de americanul Kelly McPherson, suferă totuși de o admirație nedisimulată față de sultanul Mehmet al II-lea și Imperiul Otoman. Nu e de mirare din moment ce compania Karga Seven Pictures (producătoarea filmului), deținută de ProSieben, lucrează la producții cinematografice mai mult pentru piața turcească, având al doilea sediu la Istanbul. Așa că este explicabil de ce filmul suferă de influența ideologiei neo-otomaniste, promovată asiduu de regimul Erdogan.

Așadar, ideea filmului este că Vlad Țepeș era prieten bun cu Mehmet II pe care îl trădează după ce ajunge la domnie în Valahia (Țara Românească) ca să se alieze cu Regele Matias al Ungariei și   să incendieze, să jefuiască întregul pașalâc al Bulgariei și chiar să amenințe Constantinopolul. Chestiunile religioase, economice – atât de importante în epocă – nu sunt atinse în film. Așadar scenariul oferă o imagine de liniște, bunăstare și armonie printre popoarele stăpânite cu înțelepciune de Imperiul Otoman și tulburate de zănaticul Vlad Țepeș care nu mai dorea să plătească „îndreptățitul“ tribut, ce fusese majorat la 10.000 de galbeni, către Înalta Poartă.

Nu mai intrăm în detalii istorice pentru că vorbim totuși de un film artistic. În mare, scenariul respectă faptele istorice, atacul lui Vlad în sudul Dunării, campania lui Mehmet II de pedepsire cu o oaste uriașă, atacul de noapte, cucerirea Valahiei, ocuparea capitalei Târgoviște și fuga lui Vlad în Transilvania.

La detalii, costumele sunt puțin fanteziste, prea multă piele, prea multe curele, prea puține zale și armuri, scene cu CGI sunt destul de puține, scenele de luptă sun filmate în cadre prea strânse, astfel că nu oferă amploare imaginii. Puțini figuranți pentru scenele de război și nici măcar recreați prin CGI pentru cadrele panoramate. 

Este un film destul de corect, evident că versiunea turcească este romanțată, iar imaginea  sultanului Mehmed II este idealizată. Dar este firesc, este un film turcesc și avem versiunea turcă asupra evenimentelor. Când cinematografia românească va mai produce filme istorice vom avea propriile versiuni. 

Când cinematografia românească va reuși să producă ceva la acest nivel rămâne de văzut.

Publicul s-a cam săturat de filmele... „de artă“

Sunt semne că ne schimbăm gusturile, mai ales că anul trecut (2022), în România au fost produse peste 25 de filme, multe comedii, dar și unul istoric „Gata oricând – Eroii de la Podul Jiului“, în regia lui Sergiu Prodan.

După 30 de ani de filme despre banalitatea vieții, răutate, sărăcie, mizerie, nesimțire, incompetență, interlopi, politicieni corupți, publicul român vrea și divertisment, comedii, vrea să râdă necondiționat și de ce nu, chiar filme istorice (poate cel mai scump de realizat), mai ales că trendul patriotismului reapare.      

Citiți și: Inteligența artificială din perspectiva etică. Cât de mult ne va afecta AI viața de zi cu zi

Back To Top