Atmosferă plumburie cu zbânţuială valahă. Tristeţe în ceruri, zarvă pe pământ. Nu ninge, deşi noiembrie e bătrân, iar rarele pale de vânt nu aduc clopoţei şi nici frisonul aşteptat al iernii. În schimb, americăneşte şi ... ciobăneşte, în toate magazinele mari din târgul pestriţ al Bucurescilor şi din poznaşele sate mai mari din jur, bălţate, periferice şi omogenizate în jos, de felul Ploiescilor, s-au aprins brazi, au apărut Moșii, s-au împodobit pomii.
Răsună nu valea, ca altădată, la Salva-Vișeu, ci incintele aseptice ale acestor uriaşe „biblioteci de bunuri inutile" numite mall-uri de colinde. Deja! Te şi întrebi: de ce de acum? Bine, puteau să fie şi de la începutul lui noiembrie, din octombrie chiar. Patronii nu sunt chiar feţe bisericeşti, iar unii, aud din bârfa zumzăită continuu, ar fi chiar africani.
„Ce caută neamţul în Bulgaria?" era o întrebare din teatrul lui Caragiale. Putem noi, în anul dizgraţios 2012 să ne întrebăm ce caută africanii în Ploieşti? Nu putem! Se poate răspunde că bulgarii aveau şi ei nemții lor la care veneau nemţii altora.
Mai poţi răspunde că şi Ploieştiul are africanii lui, la care vin africanii din zone puţin mai netemperate climatic. Iar în privinţa lui Dumnezeu, marile magazine nu stau să discearnă. Fără să fie mamona, ele ... tatona ..., tatonează în jurul altor zeităţi, mai concrete, mai accesibile.
Aşa s-a făcut că, în ciuda (sau tocmai de aceea) atmosferei morne (Neil Diamond, săracu'), călcatu-s-au în picioare zeci de mii de țărani (locuitori!) ai marelui conglomerat rural Ploieşti la deschiderea unui magazinaş mignon (pleonasm acceptabil) de vreo câteva sute de hectare, bunuri inutile. Câteva mii au aşteptat, au pândit, au amuşinat sectoarele unde "se putea da ceva". Aflat-am că unii aveau sacoşe speciale pentru a caza 5-6 tigăi, 3-4 sticle de oloiu de porumb, niscaiva farină de porumb. Nu ştiu ce s-a dat, nu am propensiuni suicidare.
Am auzit până în Piaţa Anton, unde mă acoperă Dumnezeu şi etajul IV dintr-un colhoz betonat pe verticală urlete modulate artistic ale celor care n-aveau unde să parcheze maşinile sau care datorită unor dificultăţi de mers nu puteau parcurge, în mâzga nocturnă, cei 5-6 km de "maşină lângă maşină", din afara parcării de 2000 de locuri! Tigăi şi haine de firmă! Ăsta e trendu'!
Aici e locaţia! Vizavi de această chestiune noi trebuie să ne pronunţăm. Ok! Uau! Locaţia e bună. Socializăm? Weekend-ul va conţine şi Halloween-ul, (dar după ce va avea loc Team Building-ul la noua firmă la care m-am angajat. Ok? Nu uitaţi locaţia. Ca să socializăm.
Ia repetaţi de vreo trei ori cam ceea ce am scris puţin mai sus: o să simţiţi o senzaţie de uscat şi fericire. Aici s-a ajuns, iubiţii moşului. La un exerciţiu de tâmpire, liber asumat, la un masochism de nivelare prin salam pocit cu e-uri şi dirigism consumistic, nici măcar expert.
Reţeta este simplă: se iau nişte prostălăi din satele noastre urbane şi li se înfăţişează golului lor inconsistent, plictisului lor de țaţă cu telefon mobil nişte ademeniri care nici pe africani nu-i mai tentează. E atâta disperare subterană şi nerezolvabilă psihiatric în fuga noastră de noi înşine, în teama de singurătatea bună, în repudierea refugiului într-o activitate culturală, în lipiciul irezistibil pe care îl exercită amărâtele de atracţii (cum să le numesc: consumistice?) ale unor prăpădite de paralelipipede sau gogoşi arhitecturale stas, încât nu simţi altceva decât că parcă nu îţi mai este frică de venirea vreunui taifun sau cutremur.
Parcă ne-ar cam trebui o pedagogie divină. Nu întâmplător semnele se înmulţesc. Nu sunt babă colivăreasă, nici bătrân tremuricios ca piftia: am sărit pe 7 cai într-o juneţe pe care o resping parcă umorală şi fără îmblânzire. Dar să constaţi cum, paralel cu ofensiva nesimţirii, a ne-simţirii, a veseliei joase şi a buricului în tangaj din spate spre faţă, se înmulţesc "apropourile" naturii fizice ca şi şoaptele "dirigenţiei" dumnezeieşti: 23 de cutremure între 3 şi 4 grade la noi, în ultimele trei săptămâni, strângerea lanţului cutremurelor dinspre Pacific până la proximitatea U.R.S.S.-ului - cutremur de peste 6 grade; taifunuri devastatoare – iar tu să o ţii tot într-o escaladă a cumpărăturilor şi a nepăsării hlizite e de tot grobian, indecent, mitocănesc. Caşti gura 4-5 ore acolo, vii acasă şi deschizi televizorul pentru mizilicul, stafidele de bârfă mondenă.
Altădată ne interesau chestiunile literare, ştiinţifice, S.F. Acum, am trecut de la "Ufologie" la ... fufologie: cine cu cine, cine nu mai e cu cineva, cine a apărut în viaţa lu' altcineva. Iar ca desert, nişte fromages-uri fine, cu Antena 3. Asta da viaţă, asta da cultură.
Aşa că, dragii moşului, nu pierdeţi vremea! Cine ştie?! Vă recomand o oră cât mai matinală pentru vizita mall-ului, ca să puteţi conspecta sârguincios, aplicat şi chiar pătimaş, miile de bucurii oculare sau multiplu senzoriale.
Grăbiţi-vă, deşi perimetrul nu numai că nu va fi dislocuit de altceva (ferească, Dumnezeu, de vreun edificiu cultural din veac!) ci, chiar va plodi, va lăstări: încă un cinematograf, încă un locşor cu câini fierbinţi, încă un hectar de rafturi de-a lungul cărora tu să-i prefiri metafore iubitei tale celei mai de curând. Noului tău amor, vorba urâciosului Bacovia.
De Nicu Boaru
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
