N-a început campania electorală şi, totuşi, motoarele duduie. Motoarele prezentării oficiale şi turbinele promisiunilor. "Se zice" că startul va avea loc pe 9 noiembrie. Se zice. În fapt, fiecare dintre noi (dar mai ales dvs.!) a avut posibilitatea să vadă o astfel de ... mizanscenă cu... miri, naşi, nuntaşi, lăutari, flaşnete, domnişoare de onoare, popi etc, etc.
Nu se întâmplă la noi în premieră şi nici nu are vreun caracter insolit. Am ajuns să văd bastonade în Parlamentul japonez, imprecaţii în cel german, box în Norvegia şi Danemarca, adică exact ceea ce incriminăm, afurisim, deplorăm la geto-daci.
Acum, "se poartă" plânsoarea ("aici şezum și plânsem") legată de beizadele. Se ştie (dar mai ales nu se ştie!) ce înseamnă cuvântul şi se foloseşte cu aplicaţiune tot mai des. E drept că şi realitatea obligă la recurenţa terminologică: foarte mulţi şefi de unităţi administrative, de instituţii, miniştri, deputaţi vor să-şi delege zonele de influenţă, funcţiile şi beneficiile aferente odraslelor.
Şi întâmplarea face ca moştenitorii să nu fie întotdeauna de cea mai strălucită condiţie intelectuală şi de cea mai inatacabilă fibră etică.
Ăştia "micii" vin şi ei cu exemple de incongruenţă morală şi de părăginire cerebrală – abundente – la generaţia profitoare politic anterior. Cu ce ar fi inferior, nerecomandabil un june-prim odraslă al lui X unui saltimbanc fanfaron, şmecher dar şi poticnit verbal, descurcăreţ şi bandit în ciuda şcolarităţii absolut hurducate, l-am numit pe golanul care conduce Constanţa.
Ştiu că nu puţini dintre dumneavoastră mă vor înjura pentru substantivul adjectival cu care l-am cadorisit pe sud-americanul de operetă bălţată, pe hitleristul- parașutist, pe insaţiabilul erotic. ... nesatisfăcător (după cum îl tachinează puţinele pagini de opoziţie din Constanţa) - în loc să îi circumscriu elegant sau benign vorbuliţele elogiului de la Antena 3: domnul Primar, marele constructor, bla, bla, bla, şi alte fumuri pentru aceeaşi fantoşă.
Zăbovind puţin asupra lui – în treacăt şi olecuţă! – cred că se zvârcolesc social-democraţii lui Titel Petrescu, liberalii brătienişti, democraţii lui Branişte văzând ce clovni nesăraţi, ce muţunache înzorzonaţi au putut să ridice, prin şmecherii şi prostiri, prin furt electoral, cu iaurt, cu amăgele locuitorii nu chiar neinteligenţi ai Constanţei.
Aşa că, dacă am deplânge îndreptăţirea unor beizadele de a se urca, la o vârstă fragedă a buletinului, a lecturilor, şi a iresponsabilităţii în fotoliile deciziilor, atunci trebuie s-o facem şi pentru mai copţii (răscopţii) lor înaintaşi, mulţi dintre ei vârf de vicii frizând penalul.
Câtă incompetenţă, înfumurare, incorectitudine, nepricepere şi hoţie am văzut noi adunate în anatomia spilcuit-frizerească a unora (Dragnea, Videanu) în senectutea neaerisită a unor ex-femei (Andronescu, Mariana Câmpeanu); câtă insignifianţă de multe ori nocivă în unduirile acum ameninţate de adipozitate ale unor, două blonde, cât naţionalism grandilocvent cu behăit de oaie şi câtă propagandă anti-europeană, anti-capitalistă la unii (liberali) cu ochi de peşte din acvarii mortificatoare - ei bine, toate astea sunt ştiute şi produc mari efecte negative pe lungă durată.
Numai din fraze, sărituri de la trambulină, tiribombe, măscăriceală şi schimbări de macaz ne alcătuim conduita zilnică în politichie. Cineva remarca voltele (întorsăturile ca la Ploieşti, adică) ale unui individ cu care n-aş vrea să îmi petrec Revelionul: Sergiu Andon.
Nobilu-i stârv răcnea prin fanta bucală prin '90 cele mai tunate şi pestilenţiale acuze anti-monarhice. De câteva luni, Andon al nostru se pierde, dilată, îndelungeşte în tirade lăcrimoase de proslăvire a regelui.
Mă, Andoane, hâtrule, bandituţule, dulceață ce ești! V-aş fi numit şi un ziarist renumit pentru încrâncenările lui de Saint-Just, care tot de anti-monarhism furibund suferea şi care dădea lecţii lui Băsescu de cum trebuie respectată Majestatea Sa.
Până atunci însă, ziaristul scriitor S. F. notificase într-un articol din ziarul propriu că mare parte din opera lui Nichita n-are nici o valoare; că se poate face o antologie din genialul poet de dimensiunea... unei lame de bărbierit; restul ... 451° Fahrenheit, cum ar fi zis Ray Bradbury, focul adică...
Asta-i lumea, dragii moşului. Eminescu, sărmanul (Dionis!) mai adăuga : "Şi ca dânsa suntem noi". Nu ştiu cât şi nu ştiu până când. Nu pot trage pe nimeni la răspundere şi pentru faptul că ... nu m-am tras pe mine zdravăn la răspundere. Fiindcă, n-or fi toţi vinovaţi iar eu desăvârşitul, Piatra Craiului, mândreţea plaiului. Repet o vorbuliţă de altădată dar care mi-este indicator lăuntric de o bună vreme: mai multă seriozitate şi mai multă (auto) educaţie!
De Nicu Boaru
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea