În țara lui Farfuridi și Cațavencu, ne reîntoarcem la pistele false care ne-au consacrat astăzi ca fiind țara europeană cu cele mai incompetente instituții din Uniunea Europeană. Colectarea de informații de către SRI în vederea susținerii ANAF în lupta pentru combaterea evaziunii fiscale reprezintă încă o dovadă a superficialității cu care tratăm problemele care țin de siguranța și funcționalitatea statului.
Ce împiedică astăzi ANAF-ul și Poliția Economică să combată evaziunea? În țara în care întârzierea plății la TVA pentru firme aduce instantaneu blocarea conturilor (Așadar, există digitalizare eficientă atunci când se dorește!), simțim nevoia să reintegrăm, oficial, structurile de informații într-un joc al puterii în care o sumedenie de amploaiați ai instituțiilor menționate au devenit, prin prerogative primite în istoria recentă, niște monștri abuzatori și corupți.
Încă de anul trecut, atunci când cupletul teribil Ciolacu – Ciucă a dat lovitura de grație bugetului de stat prin măsurile populiste și ticăloase luate, mi-am văzut viitorul economic din acest an. Pentru că nimic nu rămâne neplătit în viață. Iar plata nu este făcută de ticăloși, ci tocmai de fraierii care muncesc, adică exact de contribuabilul fiscalizat.
Ce garanție avem că structurile integrate care vor primi atâta putere vor fi monitorizate corect, în condițiile în care comisiile de control din Parlament au stat, timp de 30 de ani, preș în fața reprezentanților structurilor de informații? SRI, SIE și celelalte organisme de siguranță sunt structuri esențiale pentru siguranța țării și a cetățenilor săi, însă cum facem cu echilibrul garantat de controlul legalității?
Avem mii de limuzine de lux pe străzile României conduse de indivizi cu activității neclare, cu educație precară și cu zero surse de venit. Ne trebuie SRI pentru a descoperi că miile de limuzine sunt conduse de indivizi care nu își justifică bunurile?
Avem case și mașini înregistrate la fiscul local și la ANAF. Ce o fi atât de greu să faci curățenie, având aceste baza de date la dispoziție și organe judiciare și fiscale care exact asta au de făcut, prin fișa postului?
Avem instituții organizate, pe hârtie, la nivel european. Nu asta lipsește țării. Trebuie doar să aplicăm legile pe care le avem. Cum facem aici? Mai inventăm, poate, încă o suprastructură care să verifice structura pe care o verifică o altă structură? Asta e soluția românească pentru a distruge evaziunea?
Discuția publică pe tema evaziunii este o doar o nouă manea care ilustrează jumătatea de măsură, incompetența românească și lipsa unei dorințe veritabile de normalizare a societății românești. Polițiști corupți, inspectori fiscali corupți, procurori corupți și o țară plină de proxeneți, cămătari și funcționari șpăgari. Simulăm europenismul cu aplombul fiecărui început de drum prezidențial, totul este o butaforie penibilă. Ca să descoperim, peste câtva timp, că lupta anticorupție s-a făcut iar cu abuzuri și abuzatori. Sebastian IGNAT
