Améliorer activement la puissance masculine et n est pas seulement appelé cialis 10mg prix. La qualité européenne actuelle est peu coûteuse.

Oameni şi liste


Oamenii sunt fiinţe care se nasc, cresc, se reproduc şi fac liste. Asta pentru că probabil nu putem rezista ispitei de a rezuma totul la o competiţie, sau pentru că lumea are nevoie de învingători - ce trebuie neapărat admiraţi, invidiaţi sau contestaţi (funcţie de natura fiecăruia) -, şi învinşi, pe care, în cel mai bun caz, trebuie să-i compătimim, să-i consolăm...
Adevărul este că toţi putem fi provocaţi la o competiţie şi toate oficiile pot fi înscrise într-o olimpiadă. Mark Twain spunea odată că în lumea asta există trei tipuri de minciună: escrocheriile, diversiunile şi anchetele. Sună cunoscut, nu-i aşa?...
Pentru că una dintre ocupaţiile noastre favorite este aceea de a face anchete si sondaje: oglindă, oglinjoară, care este cel mai influent politician din ţară, sau cel cu creditul cel mai scăzut, sau cel mai eficient tehnocrat; care sunt cele mai puternice zece persoane din lume, cele mai admirate, mai frumoase, mai sexy, mai amabile, mai dorite, mai bine (sau mai prost) îmbrăcate din lume (ţară, judeţ, oraş sau sat)?...


Ranking, clasificare, canon


Tehnic vorbind, procedura este mereu aceeaşi, chiar dacă scrutinul apare sub alt nume; când se vorbeşte despre mari intreprinderi sau bănci, asta se cheamă ranking; când se vorbeşte despre sportivi, se numeşte clasificare, iar când este vorba despre literatură, se pune eticheta de canon, un cuvânt cu multe colţuri tăioase ce poate avea un sens artistic, economic şi, bineînţeles, religios. Asta pentru că poate defini un surprinzător de lung segment de norme: începând cu proporţiile ideale ale figurii umane în cultura clasică şi terminând cu impozitul perceput pe încasările realizate de un cântec în care se slăveşte puterea dumnezeiască.
Întotdeauna s-au făcut antologii şi liste de discuri, cărţi şi tablouri. Aici ne-am întâlnit cu idolul visat, cu modelul de urmat si personajul detestat. Bineînţeles că ni se permite a avea gusturi diferite de listă, însă aceste 10 sau aceste 100 trebuie văzute, ascultate şi citite obligatoriu.
Totul este relativ în ceea ce priveşte adevăruri absolute şi canoanele au fost mereu chestionate, polemizate şi efemere.


Oameni pe care i-am iubit şi care mă visează


Te întreb pe tine, Leonida Chifu, şi pe tine, drăgălaşă Andreea, care sunt cele mai importante 10 cărţi care ţi-au marcat viaţa. Aş fi vrut să fiu acolo cu ei şi să am tot timpul din lume ca să-i întreb pe Ligia, pe Nino şi pe Călin acelaşi lucru (deşi sunt sigură ca ne-am pus de o mie de ori aceste estetice întrebări în frecventele noastre nopţi de etilice cenacluri, dar le-am uitat răspunsul). Au fost oameni pe care i-am iubit şi care m-au iubit.
Îi visez frecvent şi cred că, la rândul lor, mă visează în ceea ce se cheamă pe acolo vis. În cazul lor, cele 10 sau 100 de cărţi susceptibile de a marca o viaţă şi-au atins scopul. În fine, revenind la această simplă şi frumoasă întrebare, mă întreb cine este dispus să spună adevărul. Un vechi proverb chinez spune că răspunsurile sincere nu sunt mereu elegante şi cele elegante aproape niciodată nu sunt sincere.
Ce este ceea ce se preferă? Sinceritatea sau imaginea?
Cervantes obişnuia să spună că "fiecare este aşa cum l-a făcut Dumnezeu şi, de multe ori, mai rău".


Alte glasuri, alte încăperi...


Aceste consideraţii n-ar fi avut obiect dacă n-aş fi deschis din nou televizorul. Un documentar, altă provocare. Alte glasuri, alte încăperi...
Scrutinul relevă rezultate surprinzătoare; în multe cazuri, de-a dreptul curioase.
De exemplu, ce caută "Manifestul Comunist" pe locul 82, înaintea sonetelor lui Quevedo şi a "Marelui Gatsby" de Scott Fitsgerald? Nu mă surprinde să constat că, în ambientul literaturii sudamericane, Jorge Luis Borges îi bate pe toţi, începând cu Vargas Llosa şi terminând cu Onetti, Cortazar şi Casares. Conform listei, Borges a schimbat drastic multe vieţi. La fel ca Melville, Poe, Robert Luis Stevenson, Henry James şi, desigur, Kafka; faptul că Shakespeare nu apare printre favoriţi (abia locul 48 şi 49, cu „Regele Lear” şi respectiv „Hamlet”) îmi aminteşte ceea ce i-a răspuns Borges unei studente de litere şi filosofie care i-a mărturisit că Shakespeare o plictiseşte şi nu ştie ce să facă. "Nu face nimic; pur şi simplu nu-l citi şi aşteaptă. În cel mai bun caz, Shakespeare nu a scris încă pentru tine. Probabil că, în cel mult cinci ani o va face..."


Învingătorii listei arse


Mulţi aşa-zişi cunoscători sunt de părere că Tolstoi a scris doar două opere cu adevărat importante: "Ana Karenina" şi "Razboi si Pace". Şi aici le avem pe amândouă, prima pe locul 9 şi a doua pe poziţia a şasea. La fel de bine situat este compatriotul Dostoievski, ce ocupă poziţiile 12, 13 şi 55 cu "Fraţii Karamazov", "Crimă şi pedeapsă" şi "Idiotul".
Fără îndoială, învingătorii acestei liste de autori moderni sunt Marcel Proust şi Kafka, ceea ce indică un fapt surprinzător: acela că scriitorii spanioli intervievaţi au un moral foarte scăzut...
Autorul neliniştitoarei "La umbra fetelor in floare" este singurul care umbreşte prestigiul lui Cervantes şi obţine un loc 2 cu "În căutarea timpului pierdut". "Procesul" şi "Metamorfoza" obţin locul 4 şi respectiv 5; "Jurnalul", "Castelul", "Zidul Chinezesc" şi (deloc surprinzător) "Condamnarea" se situează, pozitiv, între locurile 64 şi 80 ale listei. Este evident că percutanţa lui Kafka este mult mai impactantă decât cea a lui Proust. De ce? Poate pentru că una dintre cele mai celebre fraze proustiene este aceea că "fiinţele umane n-ar trebui să comită greşeala de a crede că prezentul este singurul timp posibil"; cea mai cunoscută sentinţă Kafka a fost (şi este ) "Max, arde tot! ".


Cehov sau amărăciunea succesului


Primele locuri ale listei sunt ocupate de Herman Melville, cu "Moby Dick", şi Anton P. Chehov, cu ale sale povestiri. Creatorul pieselor "Unchiul Vania", "Albatrosul” şi „Livada de vişini" s-a demonstrat foarte amar în ceea ce priveşte succesul scrierilor sale. Este bine cunoscută povestea acelui om care ajunge într-o noapte acasă, plin de răni sângerânde, însă fericit, pentru că tocmai îl călcase o caleaşcă în piaţa Moscovei. Familia stupefiată în faţa acestei bucurii ce părea să o simtă în timp ce sângele îi curgea pe faţă, îl întreabă de ce este aşa de mulţumit. El răspunde: "Nu vă daţi seama? Mâine, numele meu va apărea în toate ziarele"...

 

 

 

 

Back To Top