Fum, pucioasă, zgomot – iată ce ne oferă (în continuare şi mereu) cotidianul minuscul aborigen. Şi toate, nu numai zgomotul pentru nimic sau pentru ceva pitic. Toate sunt atât de scăzute şi aşa de căzute (de unde?), încât un Gulliver auzind tărăboiul produs nu de armii şi de oţele, ci de tigăi şi sifoane date la chef în cap – n-ar vedea cui i se datorează. Neant gălăgios, parcă spunea un vital negaţionist, pre numele său ... Sioran. Adică Emil Cioran, pe care, ca şi pe Caragiale, alt „spectrograf" al moftologiei valahe, n-am ştiut să-l păstrăm.
N-am ştiut sau n-am putut. Ne pleacă oamenii mari nu doar că sunt plătiţi mai bine pe-aiurea. La asta, ne-am mai pricepe. Caragiale, Eliade, Cioran, Ionescu nu pentru bani au plecat (sau au rămas) în locuri mai „prietenoase" cu valorile. Cine ar mânca zeci de ani (după facultate!) la cantina studenţească precum... Sioran? Nici ultimul rebut valah, la Paris, n-ar accepta „menu"-urile posturii de „împinge tava".
Numele cardinale pleacă din obidă, furie, dispreţ pentru mediul jumătate pestilenţial, restul bizantini, în care e constrânsă "corola lor minunată" să devină involtă. Nu înseamnă că tot ce-i valoros pleacă sau dezertează (am vrut s-o luaţi); rămân alţi „nebuni" valoroşi cu inimile lor fierbinţi şi fanteziile lor zburătoare. Dar, de multişor poveste, politicul şi mediocritatea românească, leneşă, generală şi mărunţitoare îşi unesc pâraiele infecte în viituri năpraznice (da, ei, „amărâţii", cârcotaşii minori, neputincioşi, invidioşi, resentimentarii altfel placizi şi neproductivi), care pustiesc şi nivelează totul. Să zicem că până acum a fost un soi nu chiar digerabil de literatură.
Cu aproponturi, chipurile ca să par şi eu interesant. Dar discuţia – ba chiar tema - asupra ticăloşiei şi inepţiei mediului politic român(e). „Nanismul românesc!" Am folosit odată sintagma, cu țintire politică, bineînțeles, și cu hâtru bun de glume a scociorât în ea sugestia somnoroșiei. "Nani - nani" – nanism!
Nu-i aşa, ştiţi bine, boieri mari şi isteţi, dar e bine adusă din pix sau plisc. "Pliscul mic" ar trebui să li se zică maliţioşilor acestora, şi o să li se zică n-aveţi teamă (sau speranţă în bine). Abia aşteaptă binomul aurifer (pentru ţară) Ponta - Că..., scuze, Antonescu să se instituie o cenzură, o indignare. Vremea lui Năstase (că tot o să iasă curând scriitorul pe blog şi de cărţi) n-a fost uitată de ziariştii respectabili, puţinii care-şi merită numele şi renumele în vremurile acestea leproase şi de lepre. Nu cred că sunt uitate primele măsuri luate de ei, cam acum un an.
Trecem peste I.C.R. (deşi, care era trebuinţa ca un guvern sau o guvernare să înceapă programul lui economic cu decapitarea unei instituţii de cultură?) şi ne referim la desfiinţarea „Culturalului" de la TV. Naţională. Ce dinamită sau pucioasă se „fitila" sau aprindea pe acolo? Până şi închiderea OTV-ului e cu dichis de... maidan politic şi nu se datorează restanţelor pecuniare şi nici kitsh-ului. Puţin le pasă de mizeria morală a tv-urilor. Ba, dimpotrivă! Tot ce-i cancan jegos, intrigă urduroasă de alcov este cântat şi exploatat politic – fumigenă şi diversiune pentru urgenţele şi nevralgiile economice generale şi ale coşniţei şi siguranţei românaşului de rând. De câteva zile nu mai conteneşte ping-pong-ul "e o reuşită – e un eşec" referitor la suma pe care am obţinut-o sau o puteam obţine de la UE.
Atenţie: nu ni se dă! O putem obţine, ceea ce e altă gâscă. Iată cum cele 40 de miliarde sunt pentru unii un fiasco pentru alţii un căştig. Nu mă pricep dar l-aș cita pe Moromete (iarăși „literatură"!): "Depinde de facultăți!" Să ți „se dea" nu 40, ci 80 de miliarde și să nu faci nimic... Se putea să obții și 50 și să te zbați să le aduci pe toate în ogradă, ca să repar gardurile putrede și căzute și să nu mai înoți halucin prin noroaiele apocaliptice ale mizeriei rurale. Se putea doar dacă nu mergea nici Băsescu, nici Ponta!
De Antonescu doar văzându-l oficialii bruxellezi (care, fie vorba între noi, nu sunt chiar atât de proști și de canalii cum străluciții noștri insubstituibili doi vor să ni-i prezinte. L-ați auzit, d-le Antonescu, pe Barroso vorbind în engleză și în ... "tehniceasca" acordurilor și a specialității, dvs. cu engleza aceea adormită și chinuită?) ne-ar fi umplut de "bună-seara, iubito" atunci, ce să mai zicem?
Vin vremușoare nostime, amuşin asta. Va ieși, proaspăt, învigorat Bombonel care, după cum îi este naturalul, nițeluș arogant, nu va suporta și nici nu va adopta temeneaua la Voiculescu. Și bine face. Răul uriaș pe care l-a avut caraghiosul ăsta pezevenghi bătrân e incalculabil moral și estetic. Pentru higiena și estetica vieții cotidiene chiar. Un turnător dovedit, apoi unul plătit și grozăvie!, un turnător al propriei lui familii...
Câh!
Nicu Boaru
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
