Nu am trăit niciodată ca un belfer. După criteriile unora, nici astăzi nu pot spune că am trăit sau că trăiesc măcar decent, iar după alte criterii se pare că am trăit mereu la limita sub(zistenţei)-existenţei. Inclusiv în societatea comunistă, postcomunistă sau de tranziţie ori cum mama ei s-o mai fi numind! De avut am avut „ocazii”. Bune şi foarte bune. Dar, ca un bou (idealist), nu am „profitat” din plin de ele. De ce? Nu am avut tupeu, nu am fost „realist” şi nici nu am ales extremele: să fiu negociatorul dur - care ştie ce „vrea” şi se impune cu sintagma „ori ca mine... ori deloc”. Şi nici nu am ştiut să fiu vreodată acea „periuţă” de serviciu, cel care adună scame (invizibile) de pe sacoul Şefului. Pentru că am ales să fiu eu însumi! Am avut oportunităţi şi opţiuni care îmi ofereau, „la o adică”, o „posibilitate” şi, mai ales, variante - tentante, de altminteri - de a mă „descurca”. Le-am evitat, perfect conştient că eu voi fi cel care va avea de pierdut „marea ocazie”. Uneori irepetabilă.
Românii supt Boc
Ca ziarist, de aproape 20 de ani, am avut numeroase ocazii de mă întâlni cu mulţi dintre cei care ne-au condus şi ne conduc. Arareori am avut de-a face cu vreunul pe care să-l simt că mă reprezintă. Ce a rămas în urma lor? Nimic! Dai cu tunul şi abia de găseşti unul, în istoria ultimilor 20 de ani, de care să îţi aduci aminte cu respect sau bucurie! Aşijderi şi cu Boc de astăzi. El spune că ne obligă FMI la îngheţarea salariilor, la reduceri de personal, dar tot el scoate din anteriu o HG prin care uşuie, dintr-un condei, întreg eşalonul doi din administraţia locală!
Impozit pe subzistenţă
Ca să ne arate colţii, Premierul a scos o alta şi mai tare. Impozitul forfetar. S-au plătit pe aste meleaguri biruri după biruri: coşărit, fumărit, albinărit, văcărit. Peste Jerpea venea zapciul şi îi spunea că dacă a tăiat un pom din pădure, musai să dea o parte din el către boier. Foncirea, dijma, uiumul sau alte biruri tot veneau peste Jerpea. Nici romanii, nici cumanii, pecenegii, avarii, vizigoţii, ostrogoţii, turcii, tătarii, fanarioţii, nemţii sau ruşii NU îi OBLIGAU pe români să plătească un impozit doar pentru că existau!
Marea ţeapă
Uite că, la început de an 2009, a fost nevoie de unu' mic care să inventeze soluţia-minune. Impozitul forfetar! Mândră-i corabia, meşter cârmaciul! Oare? În loc să spună: Gata, bă, cu hoţia, stop tunurilor din bani publici! La puşcărie cu lăcustele transpartinice, cu jmecheriile transnaţionale, pe sute de milioane de euro! Nici nu are cum, din moment ce banii nu au culoare politică. El ştie bine de tot ce se poate face ca „să scoată ţara din criză”. Să mai ia un rând de piele de pe spatele fraierilor care au avut - auzi tupeu la ei! - naivitatea să creadă că pe aici s-ar afla într-o ţară democrată, cu legi temeinice, Guvern (şi politicieni) responsabil(i) şi separare a puterilor în stat.
Ţeapă! Pe care eu, voi şi alţii ca noi ne-am luat-o la fiecare patru ani!