Curtea de Apel Ploiești a anunțat că toate dosarele înregistrate în octombrie au fost repartizate completurilor de judecată, un rezultat prezentat deja de Actualitatea Prahoveană. Dincolo de această statistică pozitivă, aplicarea noului mecanism de normare a activității judecătorilor deschide o discuție mai amplă despre funcționarea sistemului judiciar. Cum poate fi redusă supraîncărcarea magistraților fără ca timpul de așteptare al cetățenilor să crească? Și cum poate fi construit un sistem în care calitatea actului de justiție și soluționarea proceselor într-un termen rezonabil să reprezinte obiective complementare?
Dincolo de statistica repartizării dosarelor
Așa cum Actualitatea Prahoveană a relatat deja AICI, Curtea de Apel Ploiești a încheiat luna octombrie cu toate cele 593 de dosare noi repartizate și fără cauze rămase în registrul de așteptare. Au fost preluate inclusiv dosarele de insolvență rămase din septembrie, pentru care cel mai lung interval până la repartizare a fost de 26 de zile.
Rezultatul indică faptul că, în prima lună completă de aplicare, mecanismul de normare a funcționat la nivelul Curții de Apel Ploiești fără acumularea unui stoc de dosare nerepartizate. Ce ne spune această statistică despre eficiența justiției în ansamblu? Repartizarea unui dosar reprezintă începutul parcursului său judiciar, nu finalizarea acestuia. Pentru justițiabil, contează și cât durează până la primul termen, cât timp este necesar pentru administrarea probelor și, în cele din urmă, când va primi o hotărâre. Sunt etape distincte, care trebuie privite împreună atunci când evaluăm rezultatele unei reforme.
De ce are nevoie justiția de normarea activității
Mecanismul introdus de Consiliul Superior al Magistraturii, începând cu 15 septembrie 2026, urmărește corelarea numărului dosarelor noi cu efectivul judecătorilor aflați în activitate. Necesitatea unei asemenea măsuri trebuie înțeleasă în contextul volumului ridicat de cauze și al deficitului de personal din instanțele românești.
Un magistrat care gestionează simultan sute de dosare are nevoie de timp pentru studierea fiecărei cauze, analizarea probelor și motivarea hotărârilor. Supraîncărcarea nu reprezintă doar o problemă profesională a judecătorilor, ci poate influența calitatea actului de justiție.
Potrivit raportului CSM pentru 2025, instanțele din România au gestionat aproximativ 3,68 milioane de dosare, în condițiile în care 751 dintre cele 5.070 de posturi de judecător erau vacante.
În acest context, normarea urmărește să introducă o capacitate de preluare a cauzelor noi, calculată în funcție de personalul disponibil. Pentru curțile de apel, valoarea anuală de referință este de 119 dosare noi pe judecător, aplicată gradual până în septembrie 2028. Mecanismul poate contribui la o organizare mai echilibrată a activității. Dar poate o normă administrativă să rezolve, singură, problemele unui sistem confruntat cu un volum ridicat de litigii și cu un deficit de magistrați?
Interesele magistraților și ale justițiabililor nu sunt contradictorii
Discuția despre normarea activității judecătorilor riscă să fie redusă la o comparație între numărul dosarelor repartizate și volumul de muncă al magistraților. În realitate, problema este mai complexă.
O justiție funcțională are nevoie de judecători care își pot desfășura activitatea în condiții profesionale adecvate. În aceeași măsură, cetățenii au dreptul să se adreseze instanțelor și să obțină soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. Cele două interese nu se exclud. Dimpotrivă, ar trebui să constituie fundamentul aceleiași reforme.
Dacă reducerea supraîncărcării permite judecătorilor să acorde mai mult timp fiecărui dosar, beneficiul se poate reflecta în calitatea hotărârilor. Dacă însă limitarea capacității de preluare produce perioade suplimentare de așteptare, sistemul trebuie să dispună de mecanisme prin care aceste întârzieri să fie gestionate. Cum poate fi echilibrat volumul de muncă fără ca presiunea administrativă să se transforme într-o povară suplimentară pentru justițiabili?
Răspunsul nu poate veni exclusiv din stabilirea unor norme numerice. Ocuparea posturilor vacante, organizarea eficientă a instanțelor, digitalizarea procedurilor și gestionarea cauzelor aflate deja pe rol sunt componente ale aceluiași proces.
Curtea de Apel Ploiești oferă un prim reper. Reforma trebuie evaluată în timp
Rezultatele comunicate de Curtea de Apel Ploiești sunt încurajatoare. Toate dosarele noi din octombrie au fost repartizate, iar registrul de așteptare era gol la sfârșitul lunii. Este un început care merită consemnat, dar și urmărit în continuare, mai ales că normele de preluare urmează să fie reduse gradual în următorii doi ani.
Eficiența mecanismului va putea fi evaluată mai complet prin corelarea statisticilor privind repartizarea cu durata proceselor, timpul până la primul termen de judecată și evoluția numărului de cauze nesoluționate. Dincolo de cifre, miza este una de funcționare a întregului sistem judiciar.
Cum construim o justiție în care magistrații să nu mai fie sufocați de volumul dosarelor, iar cetățenii să nu fie nevoiți să aștepte nejustificat soluționarea proceselor?
Poate că aceasta este întrebarea care trebuie să însoțească evaluarea reformei, dincolo de statisticile lunare și de indicatorii administrativi. O justiție eficientă nu se măsoară doar prin numărul dosarelor repartizate sau soluționate, ci și prin calitatea hotărârilor, predictibilitatea procedurilor și timpul în care cetățeanul beneficiază efectiv de actul de justiție.
UNBR propunea încă din februarie soluții structurale pentru degrevarea instanțelor
De altfel, necesitatea unei reforme care să depășească simpla gestionare administrativă a dosarelor a fost semnalată încă din februarie 2026 de Uniunea Națională a Barourilor din România.
Într-un document adresat ministrului Justiției, UNBR propunea măsuri pentru degrevarea instanțelor în materie nepenală, prin prevenirea litigiilor, dezvoltarea procedurilor de negociere și conciliere asistată, reorganizarea activității instanțelor și consolidarea rolului avocatului.
Organizația atrăgea atenția că reducerea volumului de cauze nu trebuie realizată prin diminuarea garanțiilor procesuale sau prin transferarea unor proceduri către structuri administrative fără un control juridic adecvat. O perspectivă care completează discuția despre normarea judecătorilor: eficiența justiției presupune nu doar o distribuire echilibrată a dosarelor, ci și măsuri care să prevină conflictele și să reducă presiunea asupra instanțelor, fără afectarea drepturilor cetățenilor. (Sebastian Ignat)
SURSA: UNBR – Propuneri structurale pentru degrevarea instanțelor în materie nepenală, 23 februarie 2026
