Améliorer activement la puissance masculine et n est pas seulement appelé cialis 10mg prix. La qualité européenne actuelle est peu coûteuse.

Buimăcitor este cotidianul românesc. Ăsta, de care aflăm prin mediocrele media, fiindcă altfel... fermentează de nou bun cernoziomul intelectual şi sufletesc al Valahiei. Talente, străluciri, debordări. Dar şi, chiar printre ele, colcăiri de umori, invidii şi, uneori, resentimente. Neam abraş, pieziş, cică "cu minte", "echilibrat", "meditativ", "contemplativ", "temperat" precum clima... altădată.

Nu contenesc să repet o idee a lui Dorin Tudoran. Citiţi-o şi pătrundeţi-vă: "în România, se întâmplă mereu ceva interesant, fiindcă niciodată nu se întâmplă ceea ce trebuie". Ştiu că o ştiţi, ştiu că am mai spus-o, ştiu de asemenea că am menţionat că trebuie să ne pătrundem şi să ne schimbăm, nu doar s-o ştim.

Deoarece, aici e culpa, hiba, începutul cangrenei: isteţi foc, pricepători abitir, ne dispensăm de "traducerea" în fapt, mulţumindu-ne uşor narcisist cu înseşi rapiditatea înţelegerii şi destuparea minţii. Exact trăsăturile "miticismului" valah. Uneori, ale... mitocanului valah! Prâsnel la minte, şmecheros şi leneş (sau nu prea făptuitor) în fond. În acel fond, care nu este... adâncime. E o suprafaţă... sub-cutanată. Aici îşi află rădăcina lipsa de civilizaţie de care suntem acuzaţi: tobă de carte, crescuţi de mici cu meditaţii şi îndemnuri, cu nuia pedagogică şi cu "bracare" pe o singură ţintă, aceea de a obţine un post bine remunerat sau cu putere, nu mai dăm atenţie semitonurilor, catifelei, penumbrei, aparenţelor, delicateţei, prevenirii, scrutării de sine, neostentativităţii.

Cam atât în această privinţă pentru astăzi ! V-am "înnebunit de tot", ca să folosesc vorbuliţele unui piticuţ adresate tatălui său, care-l probozea. Şi să încerc uşor (n-o să izbutesc!) să mă îndrept spre ţinta nu chiar majoră a articolaşului de azi. Cea din titlu. După cum bine ştiţi, luni dl Năstase a ieşit din... chestiunea aceea în care a fost claustrat. S-o numesc închisoare, e mult; să-i zic spital, nu sunt chiar pe aproape, s-o denominez pensiune sărăcăcioasă cu posibilitate non-stop de internet şi comunicare cu lumea liberă, mai că aş fi pe acolo. Dânsul a ispăşit (chipurile) o pedeapsă foarte îngăduitoare (deşi, cei doi soţi arestaţi în aceeaşi speţă au primit cinci ani cu executare), pentru unul din dosarele în care şi cu care este intimat. Nu discutăm acum ramificaţii şi virtualităţi – ca să mă exprim şi eu cu ştaif. În fine, a ieşit. Toată naţia interesată, iar reporterii erau aninaţi de maşinile urmăritoare – unii chiar se băgaseră sub maşina lui (!) – ca în cazul Prinţesei Diana.

Şi dă-i forfecat, şi dă-i mărunţit pe la cele televiziuni: de ce s-a mai dus la clinica particulară, deşi a fost controlat la ieşirea din închisoare-pension-spital; de ce a stat până spre miezul nopţii acolo, de ce ? de ce? Nici acestea nu ne interesează... Numai că, este înregistrat cu chip cu ochişori holbaţi şi cu voce de idolatru puţin cam castrat un homunculeţ care s-a prezentat John, şi care şi-a declinat şi calitatea: membru marcant în asociaţia – sau cum s-o numi – cutare din Bucureşti. Iar, John grăia: "pentru mine, această zi este echivalentă cu Paştele; este o zi de înviere." Aşa se rostea geto-dacul John. Păi, bine, măi John ! Chiar ne introduci cu şase săptămâni înainte în atmosfera sacramentală a Paştelui, translând bicisnic o sărbătoare uriaşă la o zi care nici pentru beneficiarul ei nu înseamnă o eliberare ?

Ce a făcut musiu Năstase de la arestuire şi până acum ţine de circ (vezi scena împuşcării), de mistificare şi... şi... de nesimţire. Stau şi scriu la cărţi, stau şi scriu la mesaje prin care dau note tuturor, distribui sugestii şi învăţăminte ca bondarul polen, şi mă plâng de tiranii, dictaturi şi alte obroace. Iar, prostălăul ăla de Ionică, hrănitu' la sânul lipsă al amazoanelor, leşina şi patetiza, dilatându-şi bulbucătura oculară până la magnetisme de şarpe indian!

Pupăza mai are un colac. După nici un an de la opereta de Târleşti a glontelui tras în gât, apare şi surioara născutului în comuna cu o abundenţă etnică specială de lângă Bucureşti. Şi, auziţi, iubiţilor, cum se produce şi gingăşia aceasta bipedă. "Auziţi", fiindcă şi dacă citeşti cuvântul te izbeşte auricular şi în suflet.

Deci: "Cum să-l înţeleagă pe frati-meu viermii ăştia!" Nici Elena Ceauşescu parcă n-a zis aşa în frumoasele zile ale lui decembrie, pe care i le-a asigurat fiul amantului ei! Dacă l-aş cita acum pe Ilie Moromete, cu ale lui liniştit-întrebătoare-sancţionatoare "De ce, fă, să fie aşa?" Cu ce ţi-am greşit noi, amarnică vedetuţă de Tirchileşti,Târleşti, Turleşti, Turceşti sau cum s-o fi numind comuna aceea cu blonzi mulţi? Ce opacitate a avut naţia nerecunoscătoare faţă de virul (vier nu pot să spun) deja statufiat ?

Dânsul va avea probleme în... PSD-ul natal, mai întâi, după aceea va înregistra cârtirile naţiei ingrate. "Viermi?".Vedeţi ce şerpi (viermi mai lungi) hrănim noi la sân? Căsuţe... cornuoase, maşinuţe tot Audi A6 sau paralelipipede 4x4, conturi cu zerouri zeci în bănci care nu sunt vopsite tricolor (sunt în Şviţera, bineînţeles). Dar, mai ales, aroganţele acestea ucigătoare, fumurile de transatlantic dintr-o pirogă de papuaşi. Noi (de data asta fără mine!) i-am ridicat prin votul acela nenorocit din '90, '92. Coposu era rău, Raţiu nu mâncase salam cu soia... Ai noştri, din popor, erau vânjoşi, curaţi sufleteşte, briliantini la cerebel, ca brazii la caracter. N-am observat că, în schimb, ca-n bancul acela prost (ca brazii... ca brazii) aveau materia... nazală pe piept! NICU BOARU

Back To Top