Améliorer activement la puissance masculine et n est pas seulement appelé cialis 10mg prix. La qualité européenne actuelle est peu coûteuse.

"...Ăștia ne obligă să ne luăm lumea în cap". N-am cumpănit prea mult (nici nu prea pot!) dacă o propoziție rostită de celebrul Sobaru poate fi transformată în titlu sau nu. Urgenţele scrisului la Gazetă (care nu te dispensează de selectivităţi, exigenţe, însă) m-au determinat să mă opresc asupra lor. Asupra cuvinţelelor. Omuleţul acesta, Sobaru, a fost prezent luni seară, timp de vreo două ore, la o televizie. Nu contează care. Ba, ar conta, dar dumneavoastră puteţi deduce cam pe unde s-ar prezenta nemulţumitul Sobaru, dacă aţi bănui sau aţi intui că el se află supărat tare. Şi deducţia dvs. ar suna cam aşa: dacă Sobaru e nemulţumit, atunci el, care a sprijinit zdravăn, ba chiar nebuneşte PSD-ul în alegeri nu se mai înfăţişează la un post încartiruit.

Rămân deoparte o Antenă şi B1. Omul e nemulţumit, nu-i așa? Să ne amintim de gestul lui. El este individul care lucra la TV (cred) tehnician pe-acolo, şi care, nemulţumit de guvernarea Boc, s-a aruncat în cap de la balconul Parlamentului. Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Nu o zi două, trei, a răsunat canonada puşcoacelor anteniste Doamne, ce vorbuliţe, ce ocări, ce invective! Cât de eroizat a fost acest Sobaru! Alături de profesoraşa sau învăţătoarea care intrase în greva foamei, el devenise o emblemă a martirajului românesc.

Gestul lui cumplit fusese mediatizat aproape instantaneu pe întreg mapamondul. Ca în Caragiale, jurnalele opoziţiei titrau: Guvern criminal care nu se mai satură de sânge. Devenise sinecdoca suferinţei româneşti, epitoma destinului nenorocit şi a cerului plumburiu care ţi-arcuieşte ameninţător peste țărişoară şi peste celebra destoinicie valahă.

Și luni seară, deci, îl auzim și-l vedem pe... metaforă, pe ... sinecdocă. Nu îmi bat joc fiindcă, ar trebui atunci să mă îndepărtez de... oglindă. Omulețul însă, era și de compătimit, și de criticat; oricum , nu de îmbrățișat în absența lui de credință reală în Dumnezeu, țară și în ambiția lui de reprezentativitate.

Bine, bine, nimeni nu așteaptă ca el să devină bust, statuie, stradă; un gest disperat, dureros, absolut pălmuitor pentru toţi: în primul rând pentru guvernarea Boc, ineptă şi inaptă, cum am mai spus de 100 de ori; apoi, pentru opoziţia de atunci, slăbănoagă, caşectică, subnutrită patriotic şi cerebraliceşte, opoziţie pe care o vedem acum la levierele fotoliului de comandă, total depăşită, vădindu-se neunitar, tembelă în iniţiative sau amorfă, hilară sau terifică.

Și, nu în ultimul rând, pentru noi toți cei care am ales până am cules: tot în jurul copăcelului mai de stânga, mai spre Ion Ilici, mai spre văr'su, marinaru... să nu uităm că substantivul copăcel mai este şi adverb, trimiţând spre ideea de încet.
Poftim: „încetișor". Basarabenii au o vorbă care, oricum, ni se aplică şi nouă: românii au trei viteze, încet, încetişor şi pe loc! Tot să ajungi Occidentul cu asemenea vehicul de curse!

Dar să ne întoarcem la Sobaru al nostru (al lor) şi să încercăm să nu băgăm prea multe paie sau lemne în sobă. Omul a deconspirat toată tărăşenia: o mezaventură ordinară, jegoasă. Nefiind chiar tot timpul cu mintea în căpuţ, acest Sobaru a făcut public prin jurul lui gestul cvasi-sinucigaș de a se arunca în cap de la balconul înaltului conclav.

Ei bine, fârtaţilor, l-au auzit câţiva lideraşi PSD, l-a mai înhăţat şi dulcele Voiculescu Dan (așa se pronunță în justiție un nume) şi i-au fost promise marea şi sarea; mările cu toată sarea. Nici acum amărâtul nu se putea despărţi de gândul care i se înrădăcinase temeinic că putea să fie deputat sau senator, oricum că... merită să fie deputat sau senator! Banii ca banii, dar el vrea mai ales, sau înainte de toate, reprezentativitate.

Dar „prietenii" mării ce-i făcură? Îl lăsară cu degeţelul în gură... Asta lui îi (i !) făcură: degeţel plus prepoziţie plus substantiv. Voiculescu Dan (aceeași indicaţie de mai sus!) i-a promis şi el arginţi, nu puţini. Nu ştiu care televizie l-a "amenințat cu 28.000E, din care nu i-au dat decât 2000E.

Puţini, prea puţini pentru măreaţa jertfă patriotică. Să te arunci în cap şi să nu te alegi senator... Și iată-l, acum, pe Sobaru răcit în amoarea lui PSD-istă. "Doamne, cât i-am iubit (nu suntem în citat din Zaharia Stancu!) și cum m-au lăsat ei pe mine!".

Şi a urmat fraza din care am luat eu pentru titlu. Durerea depăşeşte miza proprie şi se vrea înălţată în alean naţional: dacă foştii ne îndemnau să plecăm din ţară, ăştia ne determină să plecăm noi înşine.

Atenţie: "ăştia!" cam rapidă tranziţie de la "ce mult i-am iubit" la "ăştia". Eu am auzit des demonstrativul acesta popular, din copilărie. Pe Rudului al meu nu auzeam de la micii negustori de acolo, acum 50-55 de ani decât onorantul "ăştia". Aşa am crescut şi aşa o să văd cât oi trăi "pleava roşie" (Petre Pandrea, I.D.Sârbu – toţi , intelectuali de stânga!), alcătuită numai "dintr-ăştia", adică din neica-nimeni, fii de nimeni, fără şcoală, cumpăraţi sau tâmpiţi de instructori sovietizaţi, care i-au obligat să devină atei, materialişti dialectici şi carierişti diabolici.

Să revenim, însă. Vă daţi seama, dragilor, câtă josnicie în tratativele şi-n mercurialul desfăşurate înainte ca bietul om, nu foarte teafăr, să se arunce între bănci şi în gura unei prese murdare! Ce calcule, ce măsurători, ce atenţionări de tipul „vezi să nu îţi iei prea mare avânt că pici pe partea mai dură a sălii", ce promisiuni, ce turpitudini!

Până la urmă, disperarea s-a dizolvat, rămânând doar o simplă săritură (periculoasă, însă) fără plasă, bine remunerată. Un post de deputat sau de senator. Numai că... Dacă duduia învăţătoare sau profesoară - care acum a uitat de protestele de altădată, ca şi de profesorimea în întregul ei – este acum... senatoare (Doamne!), Sobaru al nostru (al lor) îşi linge la propriu rănile. A venit la B1, o să meargă la Antenă (care o să-l primească atunci când Voiculescu Dan vrea să-i administreze lui Ponta încă vreo scatoalcă), poate o să primească încă ceva din cele 26 000 rămase, dar deputat sau senator...
Cât teatru prost într-o lume de făcătură şi încropeli. Nimic nu s-a ameliorat, mai nimic nu creşte şi tot nimic nu se luminează. Ce să le zici guvernorilor? Ce să le zici ălor 25% dintre noi care i-am votat pe... ăştia? Deocamdată, un citat potrivit din Marin Preda. Atenţie: este luat dintr-o vorbire a autorului Moromeţilor cu cineva care îl denunţa! Fragmentul se găseşte într-o carte care arată cum erau urmăriţi scriitorii mari în anii '80. „Ne-am săturat de poporul de sus care exploatează poporul de jos". Sunt ăi de sus din popor, că uneori ţi se pare că sunt extratereștri. Şi din care parte a acestui popor sunt aiștea. Pardon: ăștia.

Nicu Boaru 9.04.2013

Back To Top