Staţi, să-mi revin după atâtea zile ale culturii, ale oraşului, după atâtea nopţi ale muzeelor, ale bibliotecii! Poetul, mai modest, zicea, limitându-se la impalpabile atmosferice, „după atâta frig şi ceaţă". Acum, noi am fost victimele fericite ale unui asalt conjugat şi la baionetă: ucazul ministerial care nu că propunea, ci impunea, edicta, legifera o "noapte a muzeelor", căreia brava coincidenţă îi suprapunea sau îi alipea o... sesiune de "zilele oraşului".

Lasă că, pe unde mergi, tot de ziua localităţii dai! Poate să fie a municipiului sau a cătunului Groapa cu flori, unde microbuzele şi alte... comunicări sunt poprite din noiembrie până în aprilie. Aşa este spiritul nostru valah, sprinţar şi degrabă vărsătoriu de păhăruţe pe gât, plus înfulecătoriu de sarmale and tochitura explozivă stomacal a micilor.

Ce să ne facem, fraţilor, surorilor, cu atâta cultură? Uite cum năboieşte peste noi! Dacă la Sadoveanu venea moara pe Siret, aici, pe vajnicul Dâmbu', afluează cultura necontenit şi supercalitativ. N-o fi el, Dâmbu', aranjat, cam cum grădinăresc şi orânduiesc, nu nemţii, ci inamicii noştri unguri orice firişor de apă, croind promenade înţesate de cafenele, dar pe aici înfloreşte abitir spiritul, creaţia, cultura.

Cultura de mase, aşa cum este adevărata cultură, că pentru mase există postumele şi jurnalistica lui Eminescu, că pentru mase există filosofia de la presocratici până la ultimul (temporal), filosof român (pe care masa îl ştie, bineînţeles), că tot pentru mase sunt Blaga şi Ion Barbu, ca să nu mai discutăm de ce frumos ştiu pseudoţăranii cu "Spiru Haret" de pe la sate şi din văi să citească din artefactul lingvistic al lui Ion Creangă.

Poate acceptăm alături de această înaltă, eterică mişcare culturală şi aşa-numita „cultură de mese".
Atenţie: nu cultură a mesei - ceea ce revine la a spune că ştii cu câte furculiţe să mănânci şi unde să le aşezi, că nu se gesticulează, stropşind cu imprecaţii şi picături, pendulând furculiţa cu micul în vârfuri, că „zeama" nu se soarbe atroce şi că la supă mai mult de 2 franzele nu se cade să înfuleci; că nu trebuie să bei bere ciobăneşte la ciorba de burtă şi că aiasta nu se înghite cu polonicul dimineaţa, şi că, până la urmă, şi-abia acum intru în subiect, „cultura de masă" e la fel de greu de obţinut ca şi o cultură a mesei.

De ce naţiile bătrâne şi cu bosă filosofică – India, China, Franţa, Italia – au o cultură a spiritului introspectiv, una a scrisului adânc şi desluşitor şi-o disciplină şi un rafinament al mesei, o calitate a gastronomiei... echivalentă?

Dai cu... zeamă, păi atunci ai şi poezie din aceea pe care troglodiţii de după 1948 o propuneau şi impuneau: Ilenuţa-i pe tractor/ Ea munceşte cu mult spor/ De ea mie îmi este dor/ S-o văd diseară la izvor. Sau, din Dan Deşliu al anilor '50: "Clipă stai, opreşte-ţi zborul/ Se prăvale compresorul". E inutil să vă spun că distihul acesta mirobolant, alăturat unor... sute de poezii care-l înălţau pe Stalin – şi care se adăugau filmelor în care amorezii, el inginer pe şantier, ea, zootehnistă, vorbeau numai în clişeele realizărilor comuniste – au alcătuit programele şcolare ale anilor '50-'60! Aţi uitat? Aţi ştiut? Aţi ştiut ce aţi uitat?

A mia oară citez titlul lui Goma: "Amnezia la români". N-a spus-o el primul. Nici ultimul. Şi când doi îţi spun că eşti beat, parcă ar trebui să te... trezeşti. Uităm mult şi petrecem prost. Nu cere nimeni cultură de masă, dar cuviinţă, respect al limbii române, gratitudine (nu grătar!) pentru vâna poetică a limbii şi pentru vigoarea spiritului românesc – asta da, poţi să ceri ţoapei care s-a înmulţit prin sciziparitate şi care participă la vocabula aceasta de "masă".
Masă de ping-pong.

A fi democrat nu înseamnă a lăsa neamul prost (superb numeşte ţăranul român pe mitocanul leneş şi beţiv care puia lângă el, pedepsit însă caustic de gura satului) să-şi dea cu părerea despre toate, mai ales despre fineţuri (nici de fâneţuri nu ştie!) şi cele care trebuie legumite, să decidă, chiar, cine o să aibă grijă de cultura, învăţământul, sănătatea, externele unei ţări, prin numărului lui, prin acel 60-70% de influenţaţi t.v.

Poţi să ţii deschise muzeele non-stop, bibliotecile să ofere sucuri şi cafele, ca arvună la sucul înţelepciunii şi la licoarea trezviei, să-ţi recite poeţii în pieţe publice din două în două ore, ei tot la şandramalele cu mici, bere trezită, mâini murdare şi muşte se vor duce.

Să nu ne furăm căciula pomenind de numele celor care au intra în muzee. Un bilet costă mai puţin decât o bere. De ce n-au fost până atunci? Ministerul Culturii să repare biserici, să oblige primarii de prin comune să facă satele habitabile, nu să maimuţărească sărbătorile altora. Am luat halloween-ul ăla, hop acum şi cu noaptea muzeelor.

Intru cu noaptea mea în noaptea ta. O fi vers? Cartea, zice Gogu, e lucru greu. Dar cultura, ce-o fi fiind? Nu ştiu.
Uită-te la grâu!

Prof. Nicolae Boaru

Back To Top