S-a încheiat runda electorală, în nota obişnuită, ba chiar şi cu rezultatele anticipate. Rezultatele, nu alegerile! Nota comună (5 cu indulgenţă) este aceea a unei apatii, a unei indiferenţe nici măcar mascate. Am numit-o cu "bătaie” indiferenţă, fiindcă absenteismul este o stare mai compozită, cu implicaţii diverse şi chiar contradictorii, între care se află şi sila sau lehamitea, şi nepăsarea, şi lipsa speranţei.

Oricum, nu este chiar un semn bun că în continuare: tineretul inteligent, independent şi uşor impertinent (ca să folosesc adjectivele lui Caragiale) refuză, ce zic eu: nici măcar nu catadicseşte să se prezinte la vot. O treime din populaţia cu drept de alegător - nu este o performanţă de trecut în analele gloriei unui neam!

Şi din această perspectivă, "cherela”, cearta chioară chiar dintre cele două mari partide aflate la conducere pe tema adevăratului câştigător îşi vădeşte zădărnicia, ba chiar grotescul. Cum să te erijezi în mare câştigător, să exulţi, să te simţi îndreptăţit de a defila în care alegorice prin faţa mulţimilor aclamande, târând după carele de luptă leşurile învinşilor, când tu ai obţinut aproape o treime din voturi?

O treime dintr-o treime! Şi când mai ştii că la treimea aceasta au concurat voturile "navetiştilor”, adeziunile comandate, obligaţiile clientelare, teama de posturi, spiritul "mutonier”, de oiţă, adică şi de turmă - atunci concluzia nu este de loc îmbărbătătoare.
Dar, gata, destul cu brodatul pe marginea nu atât a alegerilor, cât a concluziilor deloc imprevizibile ale acestora. Lucrurile sunt ştiute, iar atmosfera de sarcasm şi ironie facilă care a înconjurat totul, dar mai ales o anumită tabără reprezentată de tata şi fiica, arată că apţi mereu de răutăţi şi ascuţis polemic, nu suntem dispuşi însă (încă) să concepem şi un bine, o perspectivă, o construcţie.

Ne complacem în mărunţitul adversarului după tehnica tăiatului pătrunjelului sau a perpelirii la foc mic a inamicului politic, fără să avem în spate sau deasupra alterativa bună, eventualitatea spornică. Paradoxal, nu PDL-ul sau PSD-ul au fost câştigători, dacă este să umblăm la subţirimi şi ascunjişuri, ci... PNL-ul. 32 sau 33% din o treime din votanţi reprezintă, repet, un fiasco pentru cele două mari partide ale eşichierului politic românesc.

Niciodată nu au mai înregistrat cele două o secare atât de jalnică a "debitului” uman votant. Nici ele nu sunt mulţumite, de departe, cu amăreştenia cifrei: senectute pensionărească, obedienţă timorată funcţionărească, babe care au apăsat greşit ştampila şi câţiva moşi beţi de dimineaţă. Nu tineret de atac, nici o mulţime de adulţi responsabili. Pe când la liberali - partid niciodată de mase - procentul a fost cel aşteptat, ba chiar depăşit. NICU BOARU

Back To Top