A trecut vara şi deja se simte o toamnă fără prea multe roade. Am cântat, am chefuit, zile libere am avut până la - să sperăm!- saţiu. Politicii - cum se spunea la periferie odată - au dănţuit ca Isaia şi doar fundă roşie nu şi-au pus pe calviţia de-afară. Cea dinăuntru, mai specială, deşi deloc rară la soiul lor de primate, reclamă alte agremente decât ochelarii scumpi pe ţeasta cu denivelări ample de la forceps
„Bombardamentul informaţional"a fost, şi de data asta, la înălţime. Masele au fost satisfăcute,
ca şi patronii câtorva trusturi mai frusturi, scuzaţi, pardon, bonjour, mai fruste. Aşa se zice, într-adevăr, truste fruste. Ele, trustele, tristele, au oferit ceva între tutti frutti și o rețetă aborigenă „mai-toate-bălăriile". Ucazul felixiot era, ca de-obicei, "schimbă macazul" de la lucrurile serioase sau grave. Minte-i, că, declarat şi dovedit, n-au nevoie de adevăr! Ăştia când nu uită, se uită doar la ei! Eventual, la serialele turceşti.
Nu strică acolo câteva sute de ore cu înmormântările ţigăneşti, cu descendenţii auguşti ai lui Cioabă, cu pieritura mamei Monicilor - că de omorârea în închisoare a doamnei Lovinescu, soţia marelui critic şi mama Monicăi Lovinescu, arestată la aproape 80 de ani, umilită şi bătută, nu prea există semne de interes public, deşi torționarii trăiesc şi au pensii uriaşe față de ţărani și intelectuali - cu blestemul de la mânăstirea Frăsinei, cu... și cu...
Cucu și pupăza, cântec de top în timpurile de aur - când aveam „servici", când „ni se dădea casă" - alături de nesurclasabilul „Du-te, fă, la colectiv!". Ce vremuri! Ce mase!
Câțiva bolnavi, nu mulţi nebuni, au vrut să aducă un aer mai tare, „cu diamante"(vorba unui poet, devenită titlu), un nou „deșteaptă-te, române!", ceva demnitate, o existenţă nu chiar „vegetală" unui popor care cârtea pe la cozi, deşi avea „servici" și „primea bloc".
S-au umplut de bună-ziua, de la Vadim „end" (că-i terminat!) compania de zgomote patriotice. Au acum, ele masele, multe din cele după care au tânjit câinește înainte (deşi blocul... serviciul...), inclusiv ore nenumărate de înaltă cultură la tv.
Passons! Au venit câinii! Nu aceia ("aia", fiindcă simbolizau căpeteniile comuniste sau naziste) din Ferma animalelor. Iar zile întregi în care masa a fost plină: avea ce să ronţăie.
Cine e de vină? de ce n-am omorât câinii acum câţiva ani? Ce dacă Băsescu a propus o lege sau o măsură a eutanasierii?
El, oricum, tot un criminal este. Singurul de la rivuluție încoace. Dovedit.
Si dă-i, si luptă, zeci de minute, sute de ruperi dintr-un timp pe care amărâţii vârstei vide n-au ştiut niciodată cum să-l fructifice, să-l facă blajin sau înțelepţitor. „Să omorâm timpul" – iată zicerea imperativ a Țanței și a lui Costel. Urarea clasică a lor e să fii sănătos (aşa, în sine, fără s-o pui la contribuţie pentru un scop) şi să-ţi omori timpul. Adică viaţa ta. Oricum. Cu orice şi cu oricine. „Că, altfel, țațo, îmi urlă pereții și sunt ambetată foarte".
Aici bat toţi nemernicii televiziunilor manipulatoare: înspre partea de jos a părţii de jos a acestui popor fost pe timpuri mândru şi demn. Sunt mii dintre bipezii vârstei mele, obtuzi şi îmbâcsiţi.
Zac în neştire în faţa ecranului, strângând ani ca să cumpere „o plasmă" cât mai apropiată de lungimea unui perete. Şi eu poate sunt ca ei –sigur sunt!- atât doar că „plasma" mi-o picur din cărţi, rememorări şi admiraţii. Ei (noi) sunt (em) masa dirijabilă de votanţi decerebrați ai unor janghine groteşti şi a unor penali chiar prubuluiţi.
Puţinii curaţi şi idealişti, strecuraţi nu ştiu cum printre ei, intră grabnic în matca generală mâloasă şi încep să urle ca lupii. Şansa neamului – cât or mai fi fiind în mariaj şansa şi neamul - e ca în parabola biblică: să fim purtaţi prin deşert 40 de ani.
Au trecut 23!
Nicu BOARU
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea