Medicamente la mâna a doua! Că-s bune şi aşa!

Cică ar exista o firmă care produce medicamente. Iar medicamentele, afurisitele, au şi ele nişte termene de valabilitate! Care termene au prostul obicei să mai şi expire! Deci... pagubă! Pentru firma care le produce! Dar ce să vedeţi... minune! Medicamentele, cârmâzurile, sulimanurile expirate nu sunt distruse! Nici nu le înghit sau să-şi dea pe piele cu ele managerii firmei! Se întorc la firmă, stau ele ce stau pe acolo şi ca să vezi minunea...

Pastilele, cremele, unguentele ies singure – singurele din cutiuţe şi se mută, tot de unele singure, în cutiuţe şi flaconaşe nou-nouţe! Care flaconaşe, sau cutiuţe, au şi ele, la rândul lor, nişte etichete... Tot nou nouţe, dar şi un termen nou–nouţ, de valabilitate! Deci numai bune de folosit! Unii care au luat de bună chestia asta spun că dacă foloseşti niscaiva medicamente şi alifie de la Medicer nu prea eşti diferit de Elena din Troia. Nu garantează nimeni că poţi să ai şi frumuseţea Elenei (aia din Troia, nu vă gândiţi la „modernele” de azi), cu toate că sulimanul folosit cam de pe vremea aia s-ar putea să fie!