Doamnelor şi domnilor, stimaţi telespectatori, vă anunţăm, cu sufletul la glandă, că avem o ţară de doi lei. Cum, ştiaţi? Şi avem şi primari de doi lei. Cum, şi asta ştiaţi? Ok, continuăm materiaolul nostru murdar cu informaţii care nu au nici o legătură cu propoziţiile de mai devreme. Trebuie să ştiţi, doamnelor şi domnilor, că primarul unui orăşel mic, dar plin de hahalere de pe Valea Prahovei este capabil să cumpere echipa de fotbal FC Oţelul Galaţi. Vorbim despre Emanoil Savin, desigur, portar, frezor, doctor în Economie. El, Savin, a demonstrat că se poate. Că se poate ca Ceauşescu să revină. Face asta zilnic, deci are exerciţiu, nenicule. Dacă îndrăzneşte cineva din Buşteni să ridice ciocul despre Savin, ori se mută din oraş, ori se împuşcă, ori moare de foame. Savin e Buşten şi Buşteni e Savin. Amin!
Uitând că şi Buşteniul are echipă de fotbal, primarul nostru a scos loveaua şi a achiziţionat echipa din Galaţi pe banii primăriei. Cu alte cuvinte, nu Savin cumpără, ci Buştenarii. Da, exact ăia care nu au drumuri asfaltate, care stau iarna fără apă, care nu au locuri de muncă, amărâţii au pus mână de la mână, prin voia lui Emanoil Savin şi au spoliat bugetul local pentru a cumpăra această echipă de fotbal. Ca să nu mai spună nimeni că în Buşteni nu se face performanţă. Se face, dar în Galaţi.
Ce pățesc dușmanii lui Savin
Savin a declarat că vrea ca fotbaliştii lui Oţelul, care, din câte îmi amintesc, îşi are sălaşul în alt judeţ decât Prahova, să poarte pe tricouri reclamă cu „Primăria Buşteni”. Adică ceva de genul „consumaţi Primăria Buşteni”, sau „fumaţi Primăria Buşteni”. De ce vrea Savin să îşi facă reclamă la Primărie pe tricourile jucătorilor săi? Pentru că aşa vrea el, băi, obraznicilor, că la o adică se şi pişă pe voi. Duşmanii lui Savin păţesc asta frecvent, cel puţin dacă ne luăm după spusele primarului. Întrebat fiind de ce nu a cumpărat primăria echipa de fotbal din Buşteni, că şi Buşteniul are o echipă de fotbal, Savin a declarat, senin, că nu a venit nimeni cu vreo ofertă la el. Vă tăvăliţi pe jos de râs, nu? Şi noi. Revenim cu amănunte.
Emanoil Sanchi