Salcâmul (Robinia pseudacacia) este un copac spinos care înfloreşte la sfârşitul primăverii şi la începutul verii. Pentru România salcâmul este unul dintre cei mai importanţi arbori, deşi această semnificaţie se trece de cele mai multe ori cu vederea. Pe lângă alte întrebuinţări (fixarea terenului, valorificarea lemnului, crearea de cordoane de protecţie, etc.) salcâmul prezintă valoare alimentară şi bioterapeutică. De la salcâm, aproape că numai florile se întrebuinţează în alimentaţie şi bioterapie. Celelalte organe ale plantei, îndeosebi scoarţa şi seminţele sunt toxice. Toxicitatea frunzelor de salcâm fiind scăzută, acestea, însă doar în amestec cu florile şi în cantitate mică, se pot utiliza în fitoterapie.
Florile de salcâm servesc la prepararea unor alimente ca: băuturi răcoritoare, aluaturi de clătite (C. Pârvu) sau de gogoşi, ceaiuri alimentare reci sau calde, cidruri.
În multe sate din România, din florile de salcâm se prepară un şerbet.
PROPRIETĂŢI, RECOMANDĂRI
Florile şi uneori amestecul de frunze şi flori de salcâm, prezintă efecte benefice asupra organismului uman, specia, deşi relativ nouă pentru flora României, fiind deja tradiţională pentru bioterapia de la noi.
• Ceaiul din flori de salcâm
Infuzia de flori de salcâm, fiind plăcută la gust şi lipsită în totalitate de compuşi toxici, este foarte potrivită pentru a fi folosită atât ca ceai alimentar cât şi ca ceai oficinal.
Preparatele pe bază de flori de salcâm sunt alcalinizante, antispastice (acţiune asupra musculaturii netede gastrice şi pulmonare) şi calmante, fitoterapia folosindu-le din acest motiv, în piroză (arsuri la stomac), ulcer gastric, gastrită hiperacidă, crampe, gastralgii (dureri de stomac), "rău" în sarcină. Florile de salcâm calmează tusea (sunt antitusive) şi prezintă efecte uşor sedative, liniştind stările de nervozitate şi iritabilitate. Ca adjuvant, ceaiul de salcâm se foloseşte în insomnie, în depresia cronică uşoară (distimie) şi în atacurile de panică.
În combinaţie cu alte plante, din florile de salcâm se realizează ceaiuri care combat bronşita şi ameliorează simptomele reumatismului.
Salcâmul se mai recomandă în edemul produs sau asociat cu acidoza metabolică şi în leucoree.
În tratamentul hiperacidităţii gastrice, a durerilor de stomac şi a migrenei, se poate recurge la un ceai preparat din frunze şi flori de salcâm (1:1). Preparatele fitoterapeutice pe bază de flori de salcâm, se pot administra pe parcursul întregii sarcini şi a perioadei alăptării.
• Pulberea de flori de salcâm
Florile uscate şi măcinate, sub formă de praf, se aplică pe arsuri.
• Băile şi spălăturile cu flori de salcâm
Băile generale cu flori de salcâm prezintă efecte calmante asupra sistemului nervos fiind foarte indicate şi în cazurile de încordare psihică sau de stres.
În caz de leucoree, se recomandă salcâmul atât în administrare internă, cât şi sub formă de spălături vaginale.
PREPARARE, ADMINISTRARE
Infuzia se realizează dintr-o lingură de flori la o cană cu apă. Se beau 2-3 ceaiuri zilnic. În bolile de stomac, infuzia se administrează călduţă sau la temperatura camerei. Ca pansament gastric, florile de salcâm se pot amesteca în proporţie egală cu frunze de dud.
Infuzia de flori şi de frunze de salcâm, se prepară din 2 linguriţe cu vârf, la 200 ml de apă.
În leucoree, din 4 linguri de flori uscate şi mărunţite la 250 ml de apă, se prepară o infuzie cu care se fac spălături vaginale. Aceste spălături se fac de 3 ori pe zi, ultima înainte de culcare (C. Pârvu).
Pentru băi, se folosesc doi pumni de flori la cadă.
CONTRAINDICAŢII, REACŢII ADVERSE
Deoarece conţine multă robină (substanţă toxică), utilizarea empirică a scoarţei trebuie evitată. Tratamentele controlate, efectuate pe baza unor extracte precis dozate din scoarţa de salcâm, sunt recomandate în caz de constipaţie şi în cancerul gastric . Seminţele de salcâm, deoarece conţin toxialbumine, nu se vor utiliza în fitoterapie.
Florile de la salcâm nu prezintă efecte adverse, dar totuşi, în administraţie internă, nu sunt recomandate în cazurile de hipoaciditate gastrică.
Silvoterapie
De salcâm, ca factor de cură, se poate profita în mediul său natural prin silvoterapie. Plimbările în jurul salcâmilor înfloriţi au efecte calmante asupra sistemului nervos, datorită uleiului eteric din parfumul florilor.
Apiterapie
Apiterapia se foloseşte de mierea de salcâm, întrucât în compoziţia acesteia se regăsesc, pe lângă substanţele prelucrate de către albine, şi principiile active din nectarul florilor sau din mana afidelor specifice speciei Robinia pseudacacia. De asemenea, se mai utilizează polenul de salcâm.
• Mierea intraflorală de salcâm
Mierea intraflorală de salcâm conţine glucidele (glucoză - 36%, fructoză - 40,5% ) şi mineralele specifice mierii (vezi DZR minerale), precum şi substanţe active din floare, ca: robinină, acacină şi ulei volatil. Datorită acestei compoziţii, produsul prezintă acţiune diuretică, antiseptică şi antitusivă. Asupra aparatului digestiv, mierea de salcâm prezintă acţiune antispastică. Acest sortiment de miere, este recomandat în caz de: hiperaciditate gastrică, cancer gastric, ulcer, sarcină, nevroză, astenie, stres, tuse, convalescenţă. În bolile de stomac, mierea de salcâm se administrează diluată în apă călduţă sau în lapte (1 lingură de miere la 100 ml de apă sau lapte), cu o oră înaintea meselor. De asemenea, mierea de salcâm se utilizează pentru îndulcirea a numerose ceaiuri oficinale şi alimentare.
O formulă oficinală eficientă, se realizează pe bază de miere de salcâm la care se adaugă hrean crud ras (vezi hreanul ca plantă medicinală).
• Mierea extraflorală de salcâm
Pe lângă mierea recoltată pe baza nectarului florilor, mai există un sortiment de miere de mană (extraflorală de salcâm. În timpul înfloritului plantei, cele două tipuri de miere (de flori şi de mană) nu se pot separa, deoarece albinele le recoltează împreună. În afara înfloritului, mana produsă de afidele (Aphis sp.) care trăiesc pe seama sevei de salcâm, este culeasă şi dusă în stup de către albine. Astfel ea se constituie într-un foarte valoros sortiment apiterapeutic.
Mierea de mană de salcâm este mineralizantă şi remineralizantă, secretolitică, alcalinizantă, antispastică, uşor sedativă, analgezică şi uşor laxativă. Ea se întrebuinţează, de asemenea, ca adjuvant în cancerul gastric.
• Polenul de salcâm
Polenul sau păstura de salcâm prezintă, pe lângă efectele generale ale produsului de acest tip (vezi polenul în apiterapie), efecte calmante asupra sistemului nervos.
(bioterapi.ro)
