• În calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscută drept ziua de Sânziene sau Drăgaica.
• Tot pe 24 iunie, credincioșii creștin ortodocși sărbătoresc naşterea Sfântului Ioan Botezătorul.
• De Sânziene, este sărbătorită Ziua Universală a Iei.
Sărbătoare de Sânziene îşi are originea într-un străvechi cult al soarelui, iar în unele zone, ziua se mai numeşte şi „Cap de vară". Sânzienele sunt cunoscute și sub alte nume precum: Frumoasele, Zânele sau Drăgaicele. Semnificația acestei sărbători este una a iubirii și a fertilității. În Ardeal, sărbătoarea este denumită Sânziene, în timp ce în Muntenia și Oltenia, sărbătoarea se numește Drăgaică. Sărbătoarea este anterioară creștinismului și a existat sub diferite nume și tradiții din întreaga lume.
Sânzienele sau Drăgaica erau considerate, încă din vremea lui Cantemir, reprezentări fitomorfe, referindu-se la florile de Sânziene, și divinități antropomorfe.
În credința populară, Sânzienele erau considerate a fi femei frumoase, adevărate preotese ale soarelui, divinități nocturne ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de om sau care trăiesc pe câmpii, cel mai adesea, dansând, iar dansul lor ritualic este legat de simbolismul Soarelui şi marchează caracterul special al zilei celei mai lungi din an, o invitaţie la bucurie.
Mircea Eliade este de părere că Sânzienele continuă un cult roman închinat zeiței Diana (Sanctae Dianae), venerată și pe teritoriul Daciei. În credința populară, spre deosebire de Rusalii, care sunt reprezentări fantastice aducătoare de rele, Sânzienele sunt zâne bune.
Potrivit etnologului Marcel Lutic „ele sunt socotite zâne ale câmpului, dând puteri deosebite florilor şi buruienilor, astfel încât acestea, în preajma sărbătorii de pe 24 iunie, devin plante de leac. Nu întâmplător, după sărbătoarea Sânzienelor, toate plantele dau îndărăt, adică nu mai cresc deloc".
Totuși, dacă nu li se respectă ziua, ele pot deveni și forțe dăunătoare. Nerespectându-i-se ziua, Sânziana (identificată cu Junona sau Diana, la romani, ori cu Hera sau Artemis, la greci), protectoare a fecundităţii şi prezenţă binefăcătoare altminteri, se răzbună, prin vârtejuri, grindină, vijelie, flori văduvite de miros, plante fără leac și câmpuri fără de rod.
Ele umblă pe pământ sau plutesc prin aer, împart rod holdelor și femeilor căsătorite, înmulțesc păsările și animalele, tămăduiesc bolile și suferințele oamenilor, apără semănăturile de grindină și vijelii. Despre Sânziene se spune că intensifică parfumul florilor, măresc puterea tămăduitoare a plantelor de leac. În plus, apără copiii de boli, cresc bobul grâului, sporesc rodul pământului, alungă grindina. Tot ele înmulțesc păsările cerului, aduc femeilor prunci frumoși, iar fetelor mari, ursitul.
Sânzienele sau Drăgaica marchează mijlocul verii și e considerată și momentul optim pentru culegerea plantelor de leac.
Sânzienele sau Drăgaica este o sărbătoare care mai este cunoscută în popor și sub denumirea de Amuțitul Cucului. Se crede că dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânziene, înseamnă că vara va fi secetoasă.
Tradiții și superstiții de Sânziene
În preajma Sânzienelor, pe câmpuri sau în poiene pot fi găsite florile de sânziene. Fetele tinere care își căutau sortitul aveau obiceiul să arunce o cunună de sânziene pe acoperişul casei. Dacă aceasta rămânea pe acoperiş, fata urma să se mărite chiar în acel an, iar dacă ajungea pe jos, fata o mai arunca până rămânea prinsă, pentru a şti câţi ani mai are de aşteptat.
O altă tradiție presupune ca această cunună de sânziene să fie aruncată pe colţul casei. Fata venea să o ia a doua zi dis-de-dimineaţă. Ea ducea cununa în ocolul vitelor şi, cu ochii închişi, o dădea de mâncare unei vite. După cum arăta această vită avea să arate şi viitorul soţ: bâtrân sau tânăr și viguros.
În noaptea de 23 iunie, fetele obișnuiesc să pună sub pernă flori de sânziene, în speranţa că astfel îşi vor visa ursitul.
Femeile căsătorite îşi înfăşurau mijlocul cu flori de sânziene, pentru a nu avea dureri la muncile câmpului.
Atât fetele, cât şi femeile îşi puneau în păr sau în sân floarea, pentru a atrage atenţia asupra frumuseţii lor.
Din spicele de grâu, sânziene şi alte plante, fetele îşi făceau cununi cu care se împodobeau şi jucau dansul Drăgaicei. Acest dans era pentru belşug, precum şi pentru protecţia gospodăriilor şi ogoarelor.
În tradiţia populară, se credea că, odată cu drăgaicele, juca şi soarele la amiază, astfel că el stătea mai mult pe cer decât de obicei.
În ziua de Sânziene nimeni nu are voie să lucreze.
Gospodarii încearcă să afle care le va fi norocul la animale, tot cu ajutorul florilor de Sânziene. În seara din ajunul sărbătorii agață cununi de Sânziene la colțul casei orientat către răsărit și dacă, a doua zi, în coronițe este prins păr de la anumite animale sau puf/ pene de la păsări consideră că anul va fi bun mai ales pentru acestea.
În multe zone din țară, în ziua de Sânziene se fac pomeni îmbelșugate pentru morţi și se pun se pun flori înmiresmate pe morminte pentru moşii de Sânziene. Florile culese în ziua de Sânziene sunt prinse în coronițe sau, legate în formă de cruce, sunt duse la biserică, fiind și sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. Acolo, cununile sunt sfințite, apoi sunt păstrate acasă pentru leacuri sau diverse practici magice.
Dacă se întâmplă să vezi o furnică roșie în ziua de Sânziene înseamnă că vei avea parte de mult noroc. Iar dacă vei găsi o furnica în portofel, nu-i face rau, căci îți va aduce mulți bani.
Dacă hainele, covoarele şi aşternuturile sunt expuse în ziua de Sânziene, la soare, ele nu vor fi mâncate de molii.
Se spune că noaptea de Sânziene este la fel ca noaptea de Crăciun, iar dacă ești atent poți descifra graiul animalelor. Tot în noaptea de Sânziene răsare floarea albă de ferigă, iar persoana care o va culege va avea noroc tot anul și va putea citi gândurile oamenilor.
Noaptea de Sânziene
Pentru alungarea spiritelor malefice, în noaptea dinaintea Sânzienelor se aprind focuri în care se aruncă substanțe puternic mirositoare.
Florile culese de Sânziene, așezate sub pernă în noaptea de 23 spre 24 iunie, le puteau ajuta pe fete să își vadă în vis viitorul soț.
Îmbăierea în lacuri sau râuri avea un efect curativ, dar constituia şi un ritual de renaştere. În unele regiuni, spălatul cu roua adunată în ajunul solstiţiului reprezenta o practică magică de frumuseţe, iar în altele, îmbăierea în apa cu ierburi din noaptea de Sânziene reprezenta o cură de refacere a sănătăţii şi vigorii.
La miezul nopții de Sânziene, în credința populară, se deschid Cerurile, iar Sânzienele apar în cete (de obicei în număr impar), cântă și dansează pe câmpuri în noaptea premergătoare zilei Sfântului Ioan Botezătorul (23 spre 24 iunie).
Obiceiuri de 24 iunie
De Sânziene au loc bâlciuri și iarmaroace. Acestea erau în trecut un bun prilej pentru întâlnirea tinerilor în vederea căsătoriei. Printre cele mai renumite târguri se numără cele de la Buzău, Focșani, Câmpulung Muscel, Buda, din județul Vrancea, Ipatesti, județul Olt, Pitești, Cărbunești, județul Olt, Giurgeni, județul Ialomița, Broșteni, județul Mehedinți, și, cel mai cunoscut, Târgul de Fete de pe Muntele Găina. Sub aspect religios, în ziua de 24 iunie, în Bucovina se sărbătorește cu mare fast Aducerea moaştelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. În această zi se adună mii de pelerini pentru a participa la ceremonia scoaterii moaștelor Sfântului Ioan. Creștinii ortodocși se roagă la moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Ei speră că vor scăpa astfel de necazuri și de boli.
În zona de Maramureș, potrivit tradiției, fetele trebuie să se îmbrace în rochii albe și să meargă pe câmp ca să culeagă flori din care mai apoi să își împletească o cunună. În timp ce își fac cununa, fetele trebuie să se gândească la cel cu care vor să se căsătorească. După ce le-au împletit, fetele le vor da drumul pe apa râului și dacă acestea se vor opri în crengi sau în bolovani înseamnă că vor avea o cununie reușită.
Conform altui obicei vechi de aproape 500 de ani, flăcăii urcă pe cai și pornesc într-o întrecere pentru a impresiona fetele nemăritate. Pentru a fi feriți de belele, caii și tinerii sunt stropiți de către preot cu apă sfințită.
În alte zone, există obiceiul Drăgaica: o fată nemăritată, este îmbrăcată într-o rochie albă de mireasă și pe cap i se pune o cunună din flori de sânziene. Fata trebuie să iasă la joc în sat alături de alte fete îmbrăcate tot în veșminte albe. Tradiția spune că acest obicei este chemarea Drăgaicei, iar fata care joacă rolul acesteia se va mărita în timpul apropiat.
Oamenii organizează focuri în această noapte, cunoscute ca “ Focuri de Sânziene”. Tradiția spune că atunci când se aprind focurile, oamenii trebuie să poarte brâuri de pelin, acestea semnificând necazurile, iar la sfărșit trebuie să le arunce în foc pentru a scăpa de acestea.
În anumite zone din țară oamenii sar peste acel foc mare, iar cei care reușesc să facă asta fără să se ardă vor fi feriți de spiritele rele pe tot parcursul anului.
În ziua de Sânziene este celebrată, începând cu anul 2013, Ziua Internațională a Iei, piesa principală a costumului popular românesc fiind cămașa cu altiță.
Surse: digi24.ro, libertatea.ro
CITEȘTE ȘI: FOTO&VIDEO MĂIESTRIA CUSĂTURILOR TRADIȚIONALE ÎNTR-O EXPOZIȚIE DE PORT POPULAR DEDICATĂ IEI, LA PLOIEȘTI
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- TikTok Actualitatea Prahoveană
