Fobia şcolară afectează 3-5% din copiii şcolarizaţi. În preajma începutului noului an şcolar, este important ca părinţii să ştie cum să recunoască şi să gestioneze fobia faţă de şcoală a copiilor lor.
Adesea fiind confundată cu lenea, cu teama de un profesor sau de note proaste, fobia şcolară este înţeleasă greşit sau diagosticată târziu. În realitate este un fenomen complex ce intervine în momentele grele şi de răscruce ale educaţiei sau în familia copilului. Diagnosticată la tip, fobia şcolară poate dispărea rapid.
Adesea, copiii de şcoală generală şi cei din clasa a 12-a sunt cei mai afectaţi. Fobia şcolară nu afecteaza doar copiii slabi la învăţătură, ci şi elevii care învaţă bine. Copiii cuminţi par să fie cei mai afectaţi de această fobie.
Tulburarea apare adesea într-un moment important din viaţa copilului: trecerea în clasa a 5-a, a 9-a sau a 12-a, dar şi moartea cuiva din familie poate declanşa fobia de şcoală.
Fobia şcolară se poate bănui în momentul în care copilul refuză să meargă la şcoală din motive iraţionale. Nu e din cauză că are note proaste sau că profesorul nu îl iubeste. Copilul intra în panică dacă parinţii încearcă să-l ducă la şcoală cu forţa.
Fobia şcolară se instalează fie progresiv, (copilul se plânge din ce în ce mai mult că merge la şcoală, se face că-i bolnav), fie dintr-o dată (după naşterea unui nou frăţior, după îmbolnăvirea mamei sau după decesul unei fiinţe dragi).
Copilul este foarte anxios când aude şcoală, refuză să facă acest lucru, putând merge până la a se baricada în cameră. Uneori se calmează şi se lasă condus la şcoală, însă fuge şi se întoarce acasă. Un copil mare poate fi agresiv. Deîndată ce a ajuns din nou acasă, totul e bine, e binevoitor şi chiar de acord să-şi facă temele.
Unul din cinci cazuri de fobie şcolară maschează o stare depresivă. De aceea ea trebuie rezolvată cât mai rapid, la un psiholog. Sensul profund al fobiei şcolare este, se pare, rezistenţa copilului la schimbări. Fobia şcolară este un refuz inconştient al copilului de a se separa de părinţi, de a creşte.
Cum îţi poţi ajuta copilul să iubească şcoala?
- Nu-l învinovăţi şi nu te învinovăţi - fobia şcolară ţine de psihicul copilului, nu e nimeni vinovat de asta. Copilul are nevoie de părinţii săi pentru a ieşi din impas, aşadar nu-i crea angoase suplimentare!
- Acţionează repede - fobia şcolară este adesea diagnosticată târziu, iar simptomele de stres acut la care este suspus copilul (tahicardie, vomitari) sunt adesea interpretate ca simple acte de comedie jucate de copil pentru a impresiona sau sunt confundate cu boli curente. Însă fobia nu trebuie lăsată să câştige teren. Cu cât copilul este ignorat mai multă vreme, cu atât lui îi va fi mai greu să se întoarcă la şcoală.
- Găseşte o soluţie împreună cu copilul – el vrea să scape de fobia sa, numai că nu găseşte forţa necesară pentru a o face. Fobia şcolară se tratează prin şedinţe la psiholog sau psihiatru. Terapia durează uneori şi un an, atunci când boala este descoperită târziu, însă are efect. Între timp, ar fi de preferat ca el să ia cursurile de la colegi şi să evite temporar mersul la şcoală.
