Peruşul este originar din Australia, însă a ajuns să fie una dintre cele mai răspândite păsări de companie, datorită faptului că sunt uşor de întreţinut. În general sunt crescuţi pentru coloritul, cântecul şi voiciunea lor. De cele mai multe ori se preferă achizitionarea a două sau mai multor exemplare. Unii se pot dresa sau chiar pot fi învăţaţi să vorbească. Uneori se ataşează foarte tare de anumite persoane de familie, în special de cei care au grijă de ei. Se supară când nu-şi văd stăpânii timp îndelungat, iar bucuria e pe măsură la revedere.
De obicei, de crescutul lor se ocupă copiii, dar această pasiune îi va captiva rapid şi pe părinţi Nu sunt pretenţiosi la mâncare sau la întreţinere.
Un peruş poate trăi până la 10 ani, dar s-au semnalat şi cazuri în care aceste păsări au depăşit acestă vârstă. Un peruş dezvoltat normal are 17-18 centimetri, un colorit viu şi este foarte voios. În general nu există probleme în coexistenţa a mai multor soiuri de peruşi în aceeaşi cuşcă.
În mod normal ei sunt de culoare verde, dar prin încrucisari s-au obţinut peruşi galbeni, albaştri, violeţi, sau albi. Există, de asemenea, exemplare care au diferite combinaţii de culoare: galben cu verde, alb cu albastru, gri cu albastru, negru cu galben, negru cu verde, negru cu albastru. Şi dispunerea culorilor poate alcătui diferite modele, de exemplu striaţii, pete sau confundate (amestecate). În general peruşii sunt foarte activi, nu stau deloc locului. Înainte a achizitiona un peruş, trebuie să ştiţi că vă veţi lua adio de la liniştea din casă.
Meiul este hrana principală. Meiul este de trei feluri: alb (cel mai bun), galben şi roşu. Ideal este să fie amestecate, însă cel alb să fie preponderent, mai ales pentru hrănirea puilor, deoarece are coaja mai subţire şi e mai uşor de desfăcut. Meiul roşu are coaja mai tare, dar este foarte hrănitor. Din cutia cu mâncare trebuie înlăturate cojile - peruşul are un talent nemaipomenit în descojire, însă cojile rămase în cutie se aduna impiedicându-i accesul la seminţele rămase.
Fructele şi legumele se răzuiesc şi se pun şi ele într-o cutiuţă. Dacă observaţi că nu se atinge de ele, încercaţi să le daţi bucăţi mai mari prinzându-le între gratiile coliviei. Apa din adăpători trebuie schimbată o dată la două-trei zile. Produsele alimentare şi apa trebuiesc puse în vase curate.
