Element chimic indispensabil pentru asigurarea solidităţii osoaselor şi funcţionării celulelor musculare şi nervoase. Calciul (Ca) este depozitat în oase, cărora le asigură soliditatea, sub forma de fosfat de calciu şi citrat de calciu. Intervine în funcţionarea muşchilor, în particular a miocardului, şi în comandarea muşchilor de către nervi. Calciul joacă un rol în permeabilitatea membranelor celulare faţă de ioni, în recepţionarea mesajelor hormonale de către celule şi în activarea enzimelor. De asemenea intervine în mai multe etape ale coagulării sângelui.
Surse şi necesar
Calciul este conţinut în principal de produsele lactate ce aduc între 60 şi 80% din calciul total consumat. Laptele furnizează 120 miligrame pe 100g, brânzeturile proaspete între 70 şi 170 miligrame pe suta de grame, iar cele uscate între 150 şi 1200mg/100g. 
Aportul zilnic de calciu recomandat este de: 600-1200 miligrame până la adolescenţă, apoi de 900 miligrame la adult, cel puţin 1200 miligrame pentru femeia aflată la menopauză, 1200-1500 miligrame în timpul sarcinii şi alăptării. Se recomandă să se consume cel puţin un produs lactat la fiecare masă.
Utilizări terapeutice
Calciul utilizat în scopuri terapeutice se ia pe cale orală şi pe cale injectabila:
- pe cale orală, calciul este indicat în caz de demineralizare osoasă (rahitism, osteoporoză), în completarea altor tratamente şi uneori în spasmofilie ;
- pe cale injectabilă, este indicat în hipocalcemie şi tetanie hipocalcemică.
Contraindicaţii şi efecte adverse
Calciul este contraindicat dacă există deja o supraîncărcare cu acest mineral şi la pacienţii trataţi cu digitalice. Efectele nedorite ale calciului sunt în mod excepţional tulburările digestive. Supradozarea provoacă o hipercalcemie care necesită uneori un tratament de urgenţă.
