Dintre toate perioadele de formare a copiilor, adolescenţa e cea mai dificilă.
Este perioada când nimic nu-i mai convine copilului tău, tot ce spui îl face să dea ochii peste cap, hormonii îi tulbură raţiunea şi capacitatea de a lua decizii corecte, iar prietenii devin mai importanţi decât familia.
Iată câteva sugestii oferite de Ellen Pober Rittberg, autoarea cărţii "35 de lucruri pe care adolescentul tău n-o să ţi le spună niciodată, aşa că ţi le spun eu", care ţi-ar putea fi de mare ajutor.
1. Adolescenţii nu vor să le fiţi prieteni. Ei au nevoie să ştie că sunteţi modele responsabile, pe care se pot baza, demne de respectul lor, nu nişte puştani întârziaţi.
2. Nu sta la discuţii în contradictoriu cu un adolescent. Dacă are chef de dezbateri, să intre în politică sau să dea la Drept. Dacă încerci să-i urmăreşti şi să-i combaţi logica adolescentină cu argumente logice n-ai să ajungi la nici un rezultat. Adolescenţii au nevoie să ştie că NU înseamnă NU.
3. Nu-i cumpăra adolescentului tău maşină. Trebuie să muncească pentru a obţine banii de maşină, sau măcar pentru o parte din maşina - şi nu ne referim aici doar la volan sau un cauciuc!
4. Încurajează participarea la sporturi, chiar dacă adolescentul tău e aşa de stângaci că-şi da cu stângu-n dreptul. Participarea la sporturi dezvoltă perseverenţa şi spiritul de echipă. În plus, vei şti întotdeauna unde e copilul în fiecare zi după terminarea orelor. Arată-i că-ţi pasă de noua preocupare şi ca e importantă – mergi la meciuri şi încurajează-l în gura mare din tribune, chiar dacă asta îl va stânjeni.
5. Fă-te cunoscut(ă) colectivului profesoral. Implică-te în activităţile extra-şcolare organizate, supraveghează un bal sau o excursie, ajută la aranjarea sălii pentru vreun dans, contribuie la gustările şi dulciurile de la baluri. Ai grijă să pregăteşti lucruri gustoase; dacă nu te pricepi, mai bine cumperi decât să spună copilul că l-ai făcut de râs.
6. Adolescentul are nevoie de reguli ale casei, altfel va deveni un puturos şi camera lui va ajunge să semene cu adăpostul unui homeless.
Încredinţează-i câteva sarcini în gospodărie, care să ştie că sunt responsabilitatea lui: dusul gunoiului, curăţenia propriei camere, plimbatul cainelui, spălatul vaselor, etc.
Alte reguli: se mănâncă numai în bucătărie; nu primeşte musafiri dacă nu e acasă nici un adult; insultele sunt interzise.
7. Adolescentul trebuie să muncească, cu condiţia ca şcoala şi activităţile academice să-i lase destul timp.
Lăsaţi în legea lor, adolescenţii se tranformă în leneşi care nu se mişcă de lângă calculator toată ziua. Găseşte-i ocupaţii, oricât de puţin ar fi remunerate, orice e binevenit şi va ajuta la formarea unui copil responsabil, cu etica muncii şi simţul datoriei faţă de familie, iar dacă vrea să arate bine şi să fie îmbrăcat la modă, trebuie să contribuie şi el la bugetul familiei.
8. Adolescenţii au vieţi secrete şi scopul părintelui e să treacă dincolo de perdeaua cu care îşi protejează ei secretele. Dacă vrei să ştii cu ce se ocupă copilul tău, încearca să-i cunoşti prietenii. Poartă-te prietenos şi pune întrebări care să nu sune a interogatoriu, dar să scoată de la ei informaţii, fără ca ei să-şi dea seama.
9. Priveşte-ţi zilnic copilul, chiar şi insistent. Remarcă orice schimbare în infăţisarea lui, în igiena personală, în starea de spirit. Interacţionează zilnic cu el la un nivel mai profund decât "Ai dus gunoiul?".
10. Dacă adolescentul tău a făcut o boacănă, s-ar putea să fie prea ruşinat sau să-i fie prea frică de furia şi dezamăgirea ta ca să-ţi mărturisească.
11. Exact când crezi că adolescentul tău a învăţat din greşeala făcută, va da iar cu bâta-n baltă. Fii pregătit pentru asta. Nu uita: creierul uman nu e complet format până la vârsta de 25 de ani.