IV. Să urmărim relaţiile românilor cu Occidentul, cu civilizaţia acestuia, latină, să urmărim punctele de vedere încă divergente, tabuizate, dintre Roma şi „a doua, a treia Romă”, Moscova, Constantinopol.
Forme disimulate ale antioccidentalismului
Romanizarea Balcanilor, ocuparea Daciei de către Împăratul Traian a reprezentat prima integrare în Europa. Apologia dacilor, grecilor şi slavilor sunt forme disimulate ale antioccidentalismului, pentru că, din secolul VIII, slavii ajunşi obedienţi bizantinilor decimează romanitatea balcanică. Românii se refugiază în munţi, pe coasta dalmată, insule, la nord de Dunăre şi astfel se frânge atât legătura dintre români, cât şi, mai ales, a acestora cu Roma lor. Teza că grecii sunt prietenii latinilor, că slavii i-au exterminat paşnic pe români sau că aceştia s-au închinat de bună voie ierarhiei lor este punctul de vedere greco-slav, nu al românilor.
Maghiarii, mai „latini” decât românii
După diluarea elementului roman, greco-pravoslavnicii se extind şi la nord de Dunăre ridicând în sufletul românilor ortodocşi o stavilă în calea aspiraţiilor lor spre Roma. Orientarea românească spre Occident este taxată şi azi drept incompatibilă cu ortodoxia greco-slavă. Maghiarii din Panonia sparg însă marele bloc slav de la Baltica la Adriatica şi îi eliberează astfel pe români de primejdia slavizării totale, dar încep ei prigoana împotriva schismaticilor ortodocşi valahi. Românii nu acceptă nici până azi că nu mai fac parte din civilizaţia Romei, că maghiarii ar fi mai latini decât ei sau că ungurii au venit în misiune apostolică romano-catolică pentru a-i civiliza şi a-i readuce cu forţa la Roma.
De la unirea sub Mihai Viteazul (1600), la Unirea din 1700, apoi la Unirea lui Cuza - 1859, la reîntregirea neamului din 1918, la vizita Papei Ioan Paul II la Bucureşti (1999) şi integrarea în UE (2007), de fiecare dată Roma dă romanităţii orientale o mână de ajutor, după care moldo-valahii întorc spatele şi se folosesc de curente culturale occidentale laice, francmasone etc. Totul se năruie ca în legenda Meşterului Manole, iar ei rămân în continuare toleraţi la periferia Europei.
Triumful viziunii ierarhiei greco-ortodoxe
V. Expansiunea romano-catolică spre răsărit integrează Transilvania în Sfântul Imperiul Roman. Sub această presiune iau fiinţă - la sud - Ţara Românească şi Moldova, cu mitropolii ortodoxe, pe picior de luptă cu romano-catolicii unguri şi polonezi. Apoi turcii şi grecii îi izolează complet pe români de Occident. Dar cu sprijinul Papei şi al Împăratului Roman, Mihai Viteazul uneşte Principatele, dar n-are tăria să le şi pună pe harta Europei romano-catolice. Viziunea ierarhiei greco-ortodoxe învinge. Mihai este ucis, dar Unirea sa rămâne un ideal luminos.
VI. După înfrângerea turcilor la Viena (1683), Liga Creştină creează în Transilvania condiţiile unirii valahilor cu Roma. Egalitatea cu latinii a uniţilor cu Roma nu a fost însă acceptată de maghiari. Sârbii, ruşii, grecii, turcii subminau şi ei unirea cu Roma. Dar greco-catolicii merg la studii în Occident, îşi descoperă latinitatea, iar ideile lor ajung şi la Bucureşti sau Iaşi - unde se confruntă cu ideile greco-slave şi cele culturale iluministe franceze, laice.
După Adunarea de la Blaj (1848), emanaţie a Şcolii Ardelene, emanciparea devine reală, dar la scurt timp, în 1867, Viena acceptă dualismul austro-ungar şi românii sunt supuşi din nou maghiarizării, mai ales că ierarhi ai Bisericii Unite au trecut pe nesimţite la ideologia sau chiar în tabăra maghiară.
KGB sau îndobitocirea cu larg caracter de masă
"Constituirea acestui stat român – îi scrie I.C. Brătianu lui Napoleon III - ar fi cea mai mare frumoasă cucerire, ce Franţa a făcut-o vreodată afară din teritoriul său. Armata statului român ar fi armata Franţei în Orient, porturile sale de la Marea Neagră şi de pe Dunăre ar fi antrepozitele comerţului francez, şi din cauza abundenţei lemnelor noastre de construcţie, aceste porturi ar fi tot odată şantierele marinei franceze; produsele brute ale acestor avute ţări ar alimenta cu avantagiu fabricile Franţei, care ar găsi în schimb un mare debit în aceste ţări. În fine, Franţa ar avea toate avantajele unei colonii, fără a avea cheltuielile ce aceasta ocazionează." O strategie de apărare sau de trădare naţională, o încercare de a abate atenţia de la fondul problemei, revenirea la Roma?
VII. România devine într-adevăr o colonie franco-germană până când a optat, de la Carol II la Nicolae Ceauşescu, la „dictatura de dezvoltare” Totuşi, dacă până în 1944 moldo-valahii se orientau cel puţin cultural spre vest, sub ortodoxo-comunişti s-a impus un antioccidalismul brutal. Au fost scoşi din viaţa publică Titu Maiorescu, Octavian Goga, Lucian Blaga, Liviu Rebreanu, Mihail Manoilescu, Nicolae Iorga, Mircea Eliade, Emil Cioran, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Ştefan Zeletin, Vintilă Horea, Gheorghe Brătianu, Constantin Noica etc. 8.000 de publicaţii au fost interzise, 2.000 de biserici unite cu Roma trecute cu baioneta la religia Moscovei, zeci de mii de preoţi, intelectuali prooccidentali, fiind supuşi unui program de exterminare. A urmat închiderea graniţelor şi îndobitocirea cu larg caracter de masă: "Din şcolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee şi facultăţi trebuie să fie înlăturaţi profesorii de valoare care se bucură de popularitate. Locurile lor trebuie să fie ocupate de oameni numiţi de noi, având un nivel de pregătire slab... la facultăţi să ajungă cu prioritate sau în mod exclusiv, cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt interesaţi să se perfecţioneze la nivel înalt, ci doar să obţină o diplomă." (KGB. Istoria secretă a operaţiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov". Buc. 1994)
Colonia occidentală şi colonia moscovită
VIII. După 1989, odată cu desfiinţarea Lagărului ortodoxo-comunist, preşedintele Ion Iliescu, omul Moscovei, favorizează masiv curentele culturale laice prooccidentale şi pravoslavnice cunoscute şi amână reorientarea spre Roma. Asta dăunează atât legăturilor materiale cât şi celor spirituale cu Europa, pentru că proiectul cultural laic nu poate înlătura dezastrul socio-economic sau înlocui legăturile spirituale cu Roma. Prin reabilitarea curentului francmason laic se revine de facto la vechiul statut subaltern. Va redeveni România o colonie occidentală şi Republica Moldova o colonie moscovită? Va facilita sau submina aderarea la UE Unirea cu Roma?
„O ţară care şi-a pierdut busola morală”
Papa Ioan Paul al II-lea vine la Bucureşti, în 1999, când preşedinte era Emil Constantinescu. După un mileniu de izolare fizică şi spirituală, pentru toţi românii, poate mai mult decât pentru alte neamuri, toate drumurile duc acum la Roma. Dar şi în noile condiţii create de Sfântul Scaun politica moldo-valahă, care a dus deja la prăbuşirea României Mari, domină. Reorientarea de la Moscova spre Roma - ca şi retrocedarea bisericilor - e subminată. Duplicitatea şi diversiunea laică prooccidentală moldo-valahă de astăzi este însă un alibi mai transparent decât în perioada interbelică, când, după cum scria Mihai Ralea, în 1928, România era: "O ţară adusă la sapă de lemn, batjocorită şi umilită. Un stat unde minorităţile protestează mereu, fiindcă li se calcă drepturile... o ţară care şi-a pierdut busola morală şi dreptatea şi care se zbate în expediente de aventură de la o zi la alta, între protestarea internă şi dispreţul străinătăţii. Căci nu este o ocazie în care ţara noastră să nu primească reproşul ori umilinţa străinătăţii." Deosebirea dintre 1928 şi 2010 o reprezintă integrarea (în 2007) şi speranţa în UE. (continuare şi sfârşit în numărul viitor)
