IX. Antioccidentalismul românesc, oscilând între greco-pravoslavnici şi proiectul cultural laic occidental, se adaptează din mers. Dacă grecii au păcălit UE, nimic nu-i împiedică şi pe moldo-valahi să facă la fel, şi astfel se justifică amânarea refacerea unităţii în diversitate cu Roma a moldo-valahilor. Se trece cu vederea că Grecia trebuia apărată de comuniştii ruşi şi de turco-musulmani.
Un eşec previzibil
Apoi, confuzia în chestiunea maghiară persistă. Incompatibilitatea dintre ortodocşi şi unguri a revenit la ordinea zilei. Conflictul din Ardeal este religios, nu rasial, maghiarii consideră însă religia şi etnia lor vest-europeană superioară ortodocşilor. Românii se apără. Aşa se amalgamează antioccidentalismul moldo-valah tradiţional cu antimaghiarismul şi, mai nou, în era modernă, cu antisemitismul. Pentru că evreii sunt, prin tradiţie, în tabăra maghiară, a Occidentului.
De aceea nu-i de mirare că integrarea României în Europa prin Ungaria şi-a găsit aderenţi şi la Budapesta, care şi-a luat obligaţia de a sprijini Bucureştiul. UDMR luptă pentru emanciparea românilor, dar vrea autonomie. Toleraţi de o mie de ani, moldo-valahii sunt complexaţi şi vizibil incapabili să se reprezinte singuri în Vest. Biserica Unită e periferizată. Ortodocşii caută alţi intermediari credibili în dialogul lor cu Europa. Rezultatul demersurilor este previzibil, penibil.
Teoria conspiraţiei
X. Altă formă de a ocoli fondul problemei este „teoria conspiraţiei”. Se spune că evreii conduc finanţele lumii şi chiar destinele ei. Aşa că, dacă şi Occidentul e la mâna ocultei, francmasoneriei, ce sens mai are o reorientare spirituală, dialogul cu Roma? Aici antisemitismul şi antioccidentalismul merg deja mână în mână, după cum s-a văzut recent.
Uniţii, episcopul Iuliu Hossu, romano-catolicul Raoul Şorban au salvat de la moarte evrei prigoniţi de maghiari şi nemţi. Suferinţele exilului, ale Misiunii Române, de ce sunt trecute cu vederea? Kominterniştii evrei erau agenţii Moscovei, nu victime. Nu era oare mai legitim ca Biserica Unită, Misiunea Română în exil să condamne şi să ierte pe cel rău?
Alibiul NATO
În eludarea unirii religioase şi NATO este un alibi, ca şi când adaptarea unor regulamente militare este similară cu armonizarea valorilor divergente dintre ortodoxie şi occidentali. Se trece cu vederea că românii au luptat alături de cruciaţi contra păgânilor din Asia. Cooperarea şi coordonarea militară nu poate înlocui însă nici pe departe lipsa de coeziune spirituală. Aşa că, sub Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Ion Antonescu, Ion Iliescu şi Traian Băsescu, ostaşii români sunt alături de cei occidentali/ NATO, dar în afara civilizaţiei lor.
Dus de nas franţuzeşte, păcălit greceşte
Conduşi de ruşi, maghiari, evrei, turci, greci, ţigani şi nepregătiţi să iasă în lume prin ei înşişi, la moldo-valahi, antimaghiarismul şi antisemitismul au menirea de a abate atenţia de la dominaţia reală a Occidentului şi de la necesitatea reorientării spirituale. Obedienţa românilor în faţa maghiarilor, evreilor etc creează confuzii. Intermediarii îi încurcă în fond şi pe occidentali şi pe ortodocşi. Această duplicitate paralizantă în politica externă şi marile privatizări exclusiv în favoarea investitorilor strategici străini au dus la prăbuşirea nivelului de trai. Românii, cei mai săraci din UE, au o pondere sub nivelul neamurilor de origine latină.
Un ajutor apusean, la care speră românii de la Revoluţia făcută cu actori şi regizori profesionişti, este în afara unui consens al normelor şi valorilor, al dialogului cu Roma, un nonsens sau chiar contraproductiv. Pentru că, dacă li s-ar acorda azi un sprijin substanţial, real, precum ţărilor catolice din fostul Lagăr, la moldo-valahi s-ar perpetua duplicitatea, credinţa în curentul cultural laic şi s-ar justifica minciunile. Vestul poate fi dus de nas franţuzeşte; păcălit greceşte.
Căile Unirii
XI. În ciuda tuturora, integrarea românilor în civilizaţia creştinilor occidentali este inevitabilă. Biserica Unită are în acest efort un rol de avangardă, iar Misiunea din München a fost şi va fi o placă turnantă a eforturilor de a-i scoate pe moldo-valahi din groapa balcanică. Misiunea e un simbol al sprijinului necondiţionat pe care-l oferă Roma românilor, mai ales în vremuri de restrişte. În cea mai neagră perioadă din istoria recentă a românilor, Misiunea a fost un focar de cultură, un far călăuzitor pentru exil şi o speranţă şi pentru cei înrobiţi în ţară.
Pr. Zăpârzan, Pr. Florin Lupuleasa, Mons. dr. Octavian Bârlea erau prezenţi în toate acţiunile de sprijinire a exilului, a mişcărilor culturale, a scriitorilor şi oamenilor de ştiinţă. Mons. Bârlea pune bazele Societăţii Academice Române, Academiei Româno-Americane, vorbeşte la Radio Vatican şi publică lucrări fundamentale despre istoria românilor, mai ales prin periodicul „Perspective”.
Misiunea Română este expresia emancipării românilor prin Unirea lor cu Roma. Prima Unire, din 1698, înlătura statutul toleraţilor valahi din Transilvania. În a Doua Unire, de după 1700, maghiarii obţin de la Viena ca drumul valahilor spre Europa să treacă pe la ei. De atunci românii ori merg pe calea Primei Uniri, ca Inocenţiu Micu Klein, Samuil Micu Klein, Gheorghe Şincai, Petru Maior sau Octavian Bârlea - ultimul Corifeu al Şcolii Ardelene -, ori preferă a Doua Unire, mai comodă, prin unguri, ca episcopii Ioan Bob, Ioan Lemeny sau chiar unii contemporanii. UDMR-ul e cea mai vizibilă expresie a acestui compromis.
Şcoala Ardeleană şi Teologia Romei
Păcatul Bisericii Unite este că n-a ajuns la moldo-valahi, că a aşteptat până ei „se coc”, după o expresie interbelică. Să nu uităm însă că ei au stat jumătate de mileniu sub Sultanul turco-musulman şi Patriarhul grec din Fanar şi stau şi astăzi, dincolo de Prut, sub preşedintele rus şi Patriarhul din Moscova.
Moldo-valahii nu înţeleg Şcoala Ardeleană. Ea se bazează pe teologia Romei, dar la Bucureşti şi Iaşi au ajuns numai istoria şi filologia, nu teologia Corifeilor, de aceea ei sunt văzuţi ca iluminişti. Este absurd a-i confunda pe teologii greco-catolicii insufleţiţi de Roma cu ateiştii francmasoni ai Luminilor, dar intelectualii moldo-valahi se orientează după Voltaire, Hegel, Marx şi cred că ajung astfel, ajutaţi de UDMR, în Europa/ UE. Greşit, argumenta Bârlea, în vremea când pentru astfel de idei se ajungea în ţară la puşcărie, la Canalul Morţii.
”Spre înălţimi”
XII. Vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România, prima vizită într-o ţară majoritar ortodoxă a Patriarhului Occidentului, în a cărui suită se afla şi Mons. Bârlea, a deschis tuturor românilor perspectiva UE. „Spre Înălţimi” şi-a intitulat el sinteza operei sale de o viaţă: „avem desigur înalta datorie de a realiza unirea religioasă pretutindeni, atât în sferele înalte ale poporului român, cât şi în întreg poporul. Unirea religioasă trebuie să devină norma de viaţă pentru întreg poporul român. Ea trebuie vestită acolo unde porţile ne sunt deschise, sau pe cale de a ni se deschide.”
”Unde ne sunt moştenitorii?”, se întreba Monseniorul Bârlea tot în „Perspectivele” sale şi cerea preşedintelui şi Guvernului de la Bucureşti „să poarte grijă să nu fim pe calea desfiinţării (cum plănuia pentru poporul german Henry Morgenthau), cum se pare că mergeau lucrurile sub regimul comunist, ci spre folosul comunităţii româneşti şi a celor din jurul nostru.”
Viitorul Bisericii Unite cu Roma l-a găsit clar formulat în felicitarea de Crăciun primită de la spiritul rector al Misiunii Române Unite din Germania în ultimul său an de viaţă: „Vă urez şi eu mulţi ani fericiţi împărţind daruri la cei din jur şi orientându-i spre Împărăţia Cerurilor.”
PER ASPERA AD ASTRA!