În zona Ploiești Nord, una dintre cele mai populate din oraș, elevii care merg spre școală trec zilnic pe lângă săli de jocuri și reclame agresive la păcănele.

Pentru copii, imaginile au devenit parte din peisajul urban: lumini, jackpoturi, reclame care promit câștiguri imense rapide. Fără muncă, doar cu niște bani și cu câteva clickuri. Visul de aur al omenirii, nu-i așa?

Pentru adulți, situația ridică o întrebare simplă: cum a ajuns industria jocurilor de noroc atât de prezentă în imediata vecinătate a zonelor frecventate de elevi? Ploieștiul este plin ochi de săli de jocuri, reprezentanții afacerilor livrând, mereu, același argument: e o afacere, dăm salarii, plătim impozite. Reglementarea adicției, limitarea tentației la 18+, cum apare regulamentar la fiecare intrare a acestor săli, reprezintă doar o glumă. Adicția crește, peisajul devine unul normal pentru miile de elevi care tranzitează zona, iar autoritățile au asistat, ani de zile impasibile, la amploarea unui fenomen care numără, ca și cifră de afaceri, sute de milioane de euro anual. 

În ultimii ani, tot mai multe orașe europene au limitat drastic amplasarea sălilor de jocuri în apropierea școlilor sau pe traseele frecventate de copii. După ani de zile de indiferență, România a pus pe tapet această problemă. Oare va reuși statul să o și ducă la îndeplinire?