Améliorer activement la puissance masculine et n est pas seulement appelé cialis 10mg prix. La qualité européenne actuelle est peu coûteuse.

Categorie: Administraţie

Senatul României, în calitate de Cameră decizională, a adoptat în data de 15 mai 2017, o propunere legislativă cu implicații ample asupra regimului juridic al răspunderii aleșilor locali și funcționarilor publici.

Inițiatorii propunerii legislative au urmărit să modifice și să completeze doar Legea administrației publice locale, Camera Deputaților adoptând-o în forma propusă de inițiatori, însă Senatul a modificat și completat această propunere, incluzând și modificări ale Legii nr.393/2004 privind Statutul aleșilor locali. După adoptarea de către Parlament, legea se trimite spre promulgare Președintelui României. Despre ce aduce nou această propunere legislativă și ce implicații are asupra principalilor actori din administrația publică locală a vorbit, pentru observatorulph.ro, conferențiarului universitar Mihai Apostolache, Director al Centrului de Studii și Cercetări Juridice și Socio-Administrative din cadrul UPG Ploiești.
"Legea adoptată recent de Parlament modifică și completează normele generale privind răspunderea juridică a unor categorii de aleși locali și a personalului din aparatul de specialitate al primarului sau al consiliului județean cuprinse în art. 128 din Legea administrației publice locale, dar și normele prevăzute în art. 55 din Legea privind statutul aleșilor locali. În varianta actuală a legii administrației publice locale, art. 128 are următorul cuprins: «Consilierii locali sau județeni, după caz, primarii, viceprimarii, primarul general al municipiului București, primarii și viceprimarii subdiviziunilor administrativ-teritoriale, președinții și vicepreședinții consiliilor județene, secretarii unităților administrativ-teritoriale și personalul din aparatul de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean, răspund, după caz, contravențional, administrativ, civil sau penal pentru faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor ce le revin, în condițiile legii. »
Prin legea adoptată de Parlament, dar încă nepromulgată de Președintele României, la art. 128 au fost adăugate mai multe alineate, completându-se, totodată, și art. 55 din legea privind statutul aleșilor locali. Astfel, cuprinsul art. 128 a devenit alin.1 al respectivului articol și a fost completat doar cu viceprimarii municipiului București. În opinia noastră, se impunea completarea alineatului și cu delegatul sătesc, dar și cu administratorul public pentru că, potrivit Legii nr. 393/2004, în categoria aleșilor locali intră și delegatul sătesc, care are statut asemănător consilierului local, iar funcția de administrator public este o funcție reglementată distinct în legea administrației publice locale al cărui statut implică și răspunderea. Totodată, apreciem că se impunea eliminarea răspunderii contravenționale din enumerarea formelor răspunderii juridice având în vedere faptul că după aceasta este reglementată răspunderea administrativă, răspunderea contravențională fiind o formă a răspunderii administrative.
Nu vom trece în revistă toate alineatele cuprinse în art. 128 al legii administrației publice locale pentru că spațiul editorial nu ne permite, însă vom evidenția câteva elemente de noutate care schimbă filosofia în materie de răspundere, legea reglementând mai multe situații în care aleșii locali sunt eliminați din ecuația răspunderii. Potrivit alin. 2 al art. 128 din legea adoptată, «primarul, președintele consiliului județean, președintele de ședință al consiliului local și al municipiului București, precum și persoana împuternicită să exercite această funcție, prin semnare, învestesc cu formulă de autoritate executarea actelor administrative emise sau adoptate în exercitarea atribuțiilor ce le revin potrivit legii.» Actele administrative sunt emise în baza regimului de putere publică și se bucură de prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate. Emiterea în regim de putere publică a actului administrativ îl deosebește pe acesta de actele administrației emise în regim de drept comun sau de actele civile, în general și îi conferă caracter obligatoriu, iar executarea sa se face din oficiu. Prin urmare, reglementarea din alin. 2 ni se pare lipsită de fundament. În alineatul 4 al art. 128 se statuează faptul că «actele autorităților administrației publice locale angajează în condițiile legii, răspunderea administrativă, civilă sau penală, după caz, a funcționarilor și personalului contractual din aparatul de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean care, cu încălcarea prevederilor legale fundamentează din punct de vedere tehnic și al legalității emiterea sau adoptarea lor sau contrasemnează ori avizează, după caz, pentru legalitate aceste acte.»Practic, prin acest alineat se exonerează de răspundere aleșii locali care emit sau adoptă un act administrativ nelegal, iar întreaga răspundere o vor avea doar funcționarii publici și persoanele cu statut contractual din aparatul de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean care au fundamentat sau au avizat adoptarea sau emiterea actelor administrative. Ori, manifestarea de voință este a autorității emitente, actul administrativ fiind, așa cum susține literatura de specialitate, o manifestare de voință expresă, unilaterală și supusă unui regim de putere publică. Actul administrativ este cea mai importantă formă prin care administrația își realizează misiunea. Acestui act i se aplică regimul de putere publică. Funcționarul public sau persoana din aparatul de specialitate nu inițiază acte ale autorităților administrației publice locale și nu participă la adoptarea sau emiterea acestor acte. Aceste persoane realizează formele procedurale (avizează, fundamentează, documentează, asigură comunicarea și publicarea etc) emiterii sau adoptării actelor administrative, nu adoptă sau nu emit acte administrative. Prin urmare, decizia nu aparține acestor persoane. Cel care are decizia, poartă și răspunderea în cazul încălcării normelor legale. Desigur că, la rândul său, personalul din aparatul de specialitate al primarului sau al consiliului județean trebuie responsabilizat, însă nu credem că aceasta este cea mai bună soluție legislativă. Potrivit alin.5 al art. 128, «actele autorităților administrației publice locale aprobate sau emise fără a fi fundamentate, semnate, contrasemnate sau avizate din punct de vedere tehnic sau al legalității, produc efecte juridice depline, iar în cazul producerii unor consecințe vătămătoare este angajată exclusiv răspunderea juridică a semnatarilor.» Aceste dispoziții ridică cel puțin două probleme. În primul rând, aceste dispoziții legale sunt în contradicție cu cele cuprinse în art. 44 alin.1 din lege care dispun că «proiectele de hotărâri înscrise pe ordinea de zi a ședinței consiliului local nu pot fi dezbatute dacă nu sunt însoțite de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului, care este elaborat în termen de 30 de zile de la înregistrarea proiectului, precum și de raportul comisiei de specialitate a consiliului local, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 39 alin. 2 și 4.» Atât timp cât un proiect de hotărâre nu poate fi dezbătut dacă nu este însoțit de documentele prevăzute de lege, cum poate să devină act administrativ și să producă efecte juridice depline? În al doilea rând, în situația în care ar fi acceptată varianta ca acel act să producă efecte juridice, de ce să răspundă juridic exclusiv semnatarii și nu și decidentul? De exemplu, potrivit art.47 alin.1 din legea administrației publice locale «hotărârile consiliului local se semnează de președintele de ședință, ales în condițiile prevăzute de art. 35 și se contrasemnează pentru legalitate, de către secretar.» În acest caz, semnatari ai actului administrativ sunt președintele de ședintă al consiliului local și secretarul unității administrativ-teritoriale. Prin urmare, în situația apariției unor consecințe vătămătoare, răspunderea nu aparține celor care au adoptat actul administrativ respectiv, ci doar semnatarilor actului, ceea ce este nefiresc. Si mai interesantă este situația în care președintele de ședință nu a votat în favoarea acelui proiect de hotărâre. Cum poate să își asume răspunderea acea persoană pentru ceva cu care nu a fost de acord?! Un ultim comentariu privește alineatele șase și șapte ale art. 128. Potrivit alineatului 6 «refuzul funcționarilor publici și al personalului contractual din aparatul de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean de a semna, respectiv de a contrasemna ori aviza actul administrativ, precum și eventualele obiecții cu privire la legalitate, se face în scris, în termen de 3 zile lucrătoare de la data primirii actului și se înregistrează într-un registru special destinat acestui scop.», iar alin.7 stipulează că «persoanele prevăzute la alin.6 care refuză să semneze, respectiv să contrasemneze ori să avizeze sau care prezintă obiecții cu privire la legalitate, fără acoperire susținută de temeiuri juridice, răspund administrativ, civil sau penal, după caz, în condițiile legii. Actul administrativ se semnează de primar, președintele consiliului județean, președintele de ședintă al consiliului local sau înlocuitorul acestuia și se contrasemnează pentru legalitate de către secretar». De exemplu, dispoziția primarului se semnează de aceasta și se contrasemnează pentru legalitate de către secretar. Un act administrativ nu se semnează de o altă persoană în afară de cele reglementate expres de lege. Prin urmare, nu înțelegem despre ce refuz al celorlalți funcționari publici sau al persoanelor cu statut contractual este vorba. În privința secretarului, legea deja reglementează în art. 48 alin.1 dreptul acestuia de a refuza să contrasemneze un act administrativ în situația în care îl consideră ilegal. Într-o astfel de situație, el este obligat să depună și să expună autorității deliberative locale opinia sa motivată, care se va consemna în procesul-verbal al ședinței. Acest regim juridic este valabil și pentru hotărârile consiliului județean, dispozițiile primarului și ale președintelui consiliului județean. Prin urmare, este nefiresc ca în cuprinsul aceluiași act normativ să se reglementeze diferit aceeași situație juridică. Mai mult decât atât, dacă în cazul funcționarilor intervine răspunderea juridică în formele menționate în alin.7 al art. 128, în situația în care refuzul acestuia nu ar avea acoperire legală, în cazul, de exemplu, al președintelui de ședință al consiliului local care refuză să semneze o hotărâre a consiliului local, legea nu mai prevede un mijloc de constrângere al acestuia, statuând, în art. 47 alin.1 doar faptul că respectiva hotărâre se va semna de 3-5 consilieri locali. Ori, și din acest punct de vedere, reglementarea este deficitară, deoarece nu este normal ca alesul local să beneficieze de o reglementare permisivă, iar funcționarul să fie supus unui regim juridic constrângător. Se poate observa că această lege limitează răspunderea juridică a aleșilor locali sau chiar, în anumite situații, exonerează de răspundere aleșii locali și extinde, nepermis, răspunderea personalului din aparatul de specialitate al primarului sau al consiliului județean. Având în vedere faptul că unul din principiile de bază ale funcționării administrației publice locale este principiul legalității a cărui respectare implică consacrarea la nivel legislativ a răspunderii juridice atât pentru aleșii locali, cât și pentru funcționarii publici și personalul contractual, soluția legislativă adoptată poate afecta garantarea respectării principiului legalității, aspect subliniat și în avizul Consiliului Legislativ. Având în vedere aspectele semnalate, apreciem că legea adoptată recent de Parlamentul României trebuie reanalizată, motiv pentru care ea nu trebuie promulgată de Președintele României, ci retrimisă Parlamentului pentru dezbatere și corectare", conchide Mihai Apostolache.

 

Sursa: observatorulph.ro

Back To Top