Curtea Constituțională urmează să se pronunțe, în câteva zile, asupra sesizărilor de neconstituționalitate privitoare la Codul Administrativ al României, înaintate de o parte a opoziției parlamentare, precum și de Președintele României.
În vara acestui an, Parlamentul a adoptat Legea privind Codul Administrativ al României, un act normativ complex, care înglobează norme din mai multe reglementări referitoare la administrația publică. După adoptare, Codul Administrativ a fost atacat la Curtea Constituțională, în primă fază, de o parte a parlamentarilor opoziției, iar apoi de Președintele României, iar instanța de contencios constituțional urmează să dezbată sesizările în ședința din data de 20 septembrie 2018.
Analiza celor două sesizări de neconstituționalitate evidențiază o documentare și argumentare consistente în cazul Președintelui României și o sesizare superficială în cazul demersului opoziției parlamentare. Dacă sesizarea Președintelui României este în așa fel construită încât să conțină atât critici de neconstituționalitate extrinsecă, cât și intrinsecă, menite să convingă instanța de contencios constituțional de necesitatea declarării ca neconstituțional în ansamblu a actului normativ în discuție, și care, în opinia noastră, va fi admisă de Curtea Constituțională, sesizarea opoziției aduce în atenție numai aspecte de neconstituționalitate intrinsecă, îmbrăcând forma, mai degrabă, a unei pledoarii politice, decât juridice. Singurul aspect care merită evidențiat din sesizarea opoziției parlamentare este faptul că atrage atenția asupra soluției legislative a reconstituirii consiliilor locale/județene dizolvate în temeiul legii, soluție profund neconstituțională și asupra căreia am atras atenția în mai multe rânduri.
Tot analiza celor două sesizări de neconstituționalitate ne obligă, însă, să arătăm că nu toate argumentele inițiatorilor vor fi acceptate de Curtea Constituțională. De exemplu, critica de neconstituționalitate intrinsecă potrivit căreia președintele consiliului județean nu poate fi considerat o autoritate a administrației publice locale este, în opinia noastră, greșită. Atât opoziția parlamentară, cât și Președintele României apreciază că includerea prin lege a președintelui Consiliului Județean în rândul autorităților administrației publice locale încalcă textul constituțional, deoarece funcția de președinte al consiliului județean nu este consacrată în Constituție. Singurele autorități ale administrației publice locale recunoscute de Constituție sunt, în opinia Președintelui României și a opoziției, primarul, consiliul local și consiliul județean.
În opinia noastră și președintele consiliului județean este o autoritate a administrației publice locale. Dacă, în forma sa inițială, Constituția României nu prevedea instituția președintelui consiliului județean, prin revizuirea Constituției în anul 2003, președintele consiliului județean a devenit o autoritate de ordin constituțional. Este adevărat că această autoritate nu este reglementată în art. 122 din Constituție, care este sediul materiei pentru autoritatea județeană autonomă, ci în art. 123 alin.4, articol consacrat raporturilor dintre autoritățile autonome de la nivel de baza și județean și prefect. Acest fapt nu afectează, însă, statutul constituțional al președintelui consiliului județean. Din contră, reglementarea sa în Constituție, chiar și într-un alt articol decât cel consacrat autorității județene autonome, îi conferă acestuia statutul de autoritate de rang constituțional.
În ceea ce privește critica potrivit căreia președintele consiliului județean nu poate fi o autoritate a administrației publice locale pentru că nu este menționat printre autoritățile ale căror acte ilegale pot fi atacate de prefect la instanța de contencios administrativ, facem precizarea că actul fundamental trebuie privit atât în litera, cât și în spiritul său. Atât timp cât beneficiază de o consacrare constituțională, președintele consiliului județean este o autoritate a administrației publice locale și, ca orice autoritate a administrației publice locale, emite acte administrative (dispoziții), care, obligatoriu, trebuie să fie verificate din punct de vedere al legalității de către prefect, iar dacă prefectul le consideră ilegale le atacă la instanța de contencios administrativ. O interpretare contrară ar conduce la un statut privilegiat al președintelui consiliului județean în raport cu celelalte autorități ale administrației publice, ar face inutil controlul de legalitate exercitat de prefect și ar lipsi de substanță principiul legalității.
Analiză realizată de conf. univ. dr. Mihai Apostolache
Sursa: observatorulph.ro