Améliorer activement la puissance masculine et n est pas seulement appelé cialis 10mg prix. La qualité européenne actuelle est peu coûteuse.

Categorie: APH Cultural

„Oamenii îşi vor pierde identitatea când vor renunţa la citit”

 

 


Tânără, firavă şi cu o mare doză de sensibilitate. Maturizată prin lectură şi mai ales prin tainice dialoguri cu muzele, Irina Sersea promite că va avea un cuvânt de spus în lumea celor aleşi: a poeţilor. La doar 18 ani, Irina Sersea dovedeşte o deplină maturitate în transpunerea unei lumi a misterului, un univers plin de gingăşie, al tainelor abia sesizate dar şi un alter ego care îşi explorează cu sfială propriile temeri, neînţelegeri sau limite ale cunoaşterii.

 

„Rostul poeziei este de a te cunoaşte pe tine”


Irina Sersea crede că poezia îşi are un loc în această lume atât de mult materializată. „Rostul poeziei este acela de a te cunoaşte pe tine - ce este cu adevărat în sufletul tău. Pentru mine poezia este un fel oglindă a sufletului meu. Mă regăsesc, pe deplin, în toate poeziile mele”. În opinia tinerei Irina Sersea „viaţa de zi cu zi nu are nimic comun cu literatura şi cu atât mai puţin cu poezia. Cred că fiecare îşi poate face timp, măcar o oră pe zi, pentru literatură, iar după aceea să se întoarcă la activităţile sale. Faptul că nu se mai preocupă nimeni de această folositoare... pierdere de timp este îngrijorător. Peste 1000 de ani poate că oamenii nu vor mai citi absolut deloc, dar îşi vor pierde identitatea. Acum, la început de mileniu trei, văd că nici măcar poeţii, între ei, nu se mai citesc şi cu atât cei mici aşa ca mine, iar debutanţii sunt atât de singuri în faţa unei lumi atât de vaste”, spune Irina.
Poezia Irinei Sersea are toate elementele care să ne ofere speranţa unei ascensiuni spre Olimpul poeziei. Se simte parfumul „bobocului” şi are nevoie de multă muncă pentru a-şi construi versurile, limbajul poetic fiind o fiinţă care nu se poate „îmbrăca” nici cu haine de împrumut sau - cu atât mai puţin - „străvezii”.
Deocamdată, ca debutantă, are nevoie de susţinere şi încurajare pe acest drum atât de greu.

 

 

Orbire


Mă înec într-o sclipire oarbă:
Taciturnul gând zimţat
Îmi împuşcă goliciunea trupului,
Aruncând în mine cu podoabe -
Negre, albe, scufundate
În aluat de sânge
Şi-aburind de fumul
Parcurgând cărarea dinţilor tăi


M-ai înecat orbeşte, sclipind din ochi
- cu zumzetul albinei şchioape de un ac -
Un tainic vis al zeilor
Căzuţi în plasa firii tale


Şoptind:


„Te voi orbi cu sclipirea,
Ca să-mi alătur cucerirea mută
Prin doruri înecate de-altădată”

Back To Top