Categorie: APH Cultural

Semper eadem

Mi-ai spus:"De unde-ţi vine ciudata întristare
Ce creste ca şi marea pe-un ţărm stâncos, pustiu?"
- Când inima culesul şi-a isprăvit, ne pare
O boală viaţa.Taina aceasta toţi o stiu.

E o durere simplă, deloc misterioasă
Şi limpede ca tine când râzi şi lumii placi.
Nu căuta degeaba, frumoasa mea curioasă!
Şi-acum, deşi ţi-i glasul atât de dulce, taci!

Taci, ne-nvăţato! Suflet ce nu cunoaţe ceaţa!
Copilarească gură! Mai mult chiar decât Viaţa
În mreji subţile Moartea adesea ne-a închis.

Mai bine cu-o minciună să mă îmbăt, şi-alene
Să mă scufund în ochii tăi limpezi ca-ntr-un vis
Şi-ncet s-adorm la umbra ce-ţi alunecă din gene!

Back To Top