Profesor la Universitatea Naţională de Arte, Ioan Delamare Atanasiu este unul dintre cei mai importanţi graficieni români, continuator al unui stil grafic unic, moştenit de la Vasile Kazar şi Octav Grigorescu. Lucrările sale vă aşteaptă pe simezele Muzeului Judeţean de Artă din Ploieşti.
Ioan Delamare Atanasiu a revenit în Ploieşti cu o expoziţie personală, după ce a participat, în repetate rânduri, la Bienala de Gravură a Muzeului Judeţean de Artă.
„Parcurgând expoziţia, privind lucrările, veţi avea prilejul de a vă confrunta cu opera unui artist important şi cred că, prin calitatea creaţiei sale, are privilegiul de a i se recunoaşte opera chiar dacă este printre alte opere, iar acest lucru spune foarte multe despre forţa creatoare a domniei sale", a declarat Florin Sicoe, directorul Muzeul Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus".
Expoziţia a fost, pentru artistul plastic Ioan Delamare Atanasiu şi ocazia de revedere cu foştii colegi de facultate: Valter Paraschivescu, prin intermediul căruia artistul a şi avut ocazia să expună în Muzeul de Artă din Ploieşti, dar şi cu artistele Rita Bădulescu şi Cristina Galai.
„Am avut numeroase experienţe artistice împreună cu Ioan Atanasiu Delamare, unele dintre ele chiar în alte ţări europene, ceea ce a construit, între noi, o prietenie aparte. Grafica lui Ion este una aparte, iar creaţiile lui poartă amprenta maestrului său, Vasile Kazar", a menţionat pictorul Valter Paraschivescu, în cadrul vernisajului care a avut loc la Muzeul de Artă.
„Fac parte din şcoala din Bucureşti, şcoala Vasile Kazar şi Octavian Grigorescu. Tipul meu de reprezentare este un soi de surrealism, realizat în tehnica tuşului şi a culorilor de apă. Am terminat acum 30 de ani facultatea, iar lucrările mele au evoluat. Am mers de la nişte idei simple, spre nişte idei interesante, filozofice. Octav Grigorescu, la ale cărui lucrări ajungi să te uiţi ca prin nişte ferestre, te invita să le vizionezi şi să înţelegi anumite lucruri din zona spirituală şi asta mă căznesc eu să fac. După nişte ani, îmi dau seama că mai am multe de învăţat, dar un artist trebuie să fie nemulţumit tot timpul şi, de fiecare dată, am emoţii când îl invit pe privitor şi cum mă judecă. Este important pentru mine, mai ales că sunt şi dascăl la Universitatea de Artă şi ai studenţi în spate şi trebuie să le arăţi ceva", ne-a mărturisit artistul.
„Expoziţia asta chiar mi-a creat emoţii în oraşul lui Nichita, un loc care te inspiră şi în care am încercat să-mi integrez lucrările. Eu am avut o expoziţie în Bucureşti, acum câteva luni, iar când mi-a propus Valter Paraschivescu o expoziţie în Ploieşti, am făcut o selecţie şi am mai adăugat lucrări pe care le aveam în atelier. Munca aceasta nu aduce o motivaţie materială, ci doar una de ordin spiritual şi este modul cel mai frumos de a evada din realitate. Iar dacă ai locul tău şi poţi să lucrezi este cea mai mare linişte, cea mai mare bucurie şi poţi să arăţi ce mai faci, din când în când. Vreau să cred că lucrând continuu nu mă repet. O lucrare poate fi în maximum două expoziţii, apoi mai am destule lucrări în mapă", ne-a mai spus artistul.
Totuşi, un rol al artistului plastic este şi acela de a-şi ghida publicul către creaţii de valoare. „Grafica e mai puţin accesibilă mai ales pentru realitatea în care trăim, timpul nostru. Oamenii nu mai au răbdare să descifreze, să admire. Ce e asta, o mâzgăleală? Dar dacă cineva se apleacă, înseamnă că ceva îl atrage. Grafica este, totuşi, pentru public, pe care trebuie să îl mai aduci spre tine o treaptă. Publicul trebuie să înţeleagă – şi sunt atâtea cărţi de citit –, să nu ignore, când trece prin muzee. Asta nu-mi place – nici nu se apropie de lucrarea respectivă, să vadă ce se întâmplă acolo. E mai grav ignorantul decât snobul. Snobul măcar se informează şi zice «da, ar fi o chestie», faţă de ignorant care le refuză. Şi la marile muzee din afară e la fel - oamenii nu se informează asupra operelor de artă", ne-a mai spus artistul care are şi un mesaj pentru tinerii pe care îi pregăteşte de la catedra Universităţii de Arte.
„Vrem să ajungem la un nivel, facem parte dintr-o şcoală de grafică şi nu trebuie să o întrerupem. Tinerii de astăzi, mai puţin motivaţi, vor bani, vor notorietate, sunt foarte inteligenţi, însă este tentaţia computerului care îi deturnează puţin de la ce se întâmplă în tehnicile tradiţionale care, astfel, se pierd. Au fost nişte artişti importanţi în zona graficii – Kazar, Octav Grigorescu, care au pus bazele secţiei Grafică - şi dacă eu sau altcineva întrerupe, toate acestea vor dispărea şi e păcat. Acesta este rolul nostru, de a-i face pe tineri curioşi de aceea ce se întâmplă. Poate că nu mai au nici ei timp, dar, atunci când eşti dascăl, ai şi o responsabilitate faţă de o generaţie. Este o vocaţie, dar măcar pe câţiva dacă îi aduci pe un drum interesant e mare lucru", a încheiat artistul.