Améliorer activement la puissance masculine et n est pas seulement appelé cialis 10mg prix. La qualité européenne actuelle est peu coûteuse.

Categorie: APH Cultural

Cred că era prin primăvară, la începutul ei (sunt doi ani de-atunci), când profa de română mi-a spus că o să-i dea textele mele unui prof din şcoală, care iubeşte literatura şi e un mare scriitor. Eram puţin derutată, pentru că aveam impresia că mi le ştiau toţi profii din şcoală, doar e un liceu mic. Mai rămăsese unul? Hehe, să vezi şi să nu crezi, era chiar domnul profesor Ioan Mihai Cochinescu!

Hm, sună prea formal, aşa că o să-i spun Profu'. Auzisem câte ceva despre el, dar nimic concret, ştiam doar de la cei mai mari, cărora le preda estetica, "mamă, ce tare e profu', putem vorbi orice cu el, e super de treabă, are şi blog, frate". Auzind laude de felul ăsta, am început să mă întreb cam ce-ar trebui să fie atât de special cu proful ăsta, încât să ajungă să fie plăcut de majoritatea elevilor. Şi uite-aşa l-am cunoscut şi eu pe super proful de treabă, Cochinescu, care avea să ajungă prietenul meu cel mai bun, confident, partener de glume picante şi acide, mentor (mi-a publicat textele în mai puţin de o jumătate de an, într-un volum de proze scurte şi fotografii, "Brioşe"; eram în al nouălea cer de bucurie, aveam deja o carte, la 16 ani!) şi nu în ultimul rând profesor, acum c-am ajuns şi eu într-a unşpea, într-un final. Şi i-au plăcut textele, scrisul a continuat, aşa şi relaţia drăguţă de prietenie pe care începuserăm să o clădim.

Profu' mă introduce în lumea literaturii şi începe cu prima carte pe care mi-o dă să o citesc: "Rock & Depeche", creaţie proprie, marca "Ioan Mihai Cochinescu", o poveste foarte faină după părerea mea de "pioneer" într-ale literaturii (încerc să nu-l flatez îngrozitor). După ce mă lasă să mă mai coc puţin cu câteva cărţi din marea literatură (Dostoievski, Kafka, Marquez etc.), îmi bagă subtil pe sub nas o altă carte, sub aceeaşi marcă personală, "Tratatul despre sublim". Uau! M-am chinuit ca nemernica să termin cartea aia, dar n-am reuşit. Concluzia? Nu m-am copt într-atât de mult încât să fiu capabilă să înţeleg o carte de nivelul ei.

Mi-a mai promis şi "Ambasadorul", cum mai spune el uneori: "cred că e cea mai bună carte a mea, nu, nu cred; sunt sigur, pe cuvânt îţi spun", şi adaugă imediat: "totuşi, te mai las să copilăreşti, când o să te faci mare am să-ţi dau şi "Ambasadorul" să citeşti, dar să şi înţelegi ceva din ea". Ca un bun învăţăcel ce sunt, ar trebui să ştiu pe dinafară toată literatura scrisă de Profu', sau, mă rog, pentru dumneavoastră, de domnul Ioan Mihai Cochinescu. Nu spun că nu sunt un învăţăcel bun, numai căăă, citez: "când o să te faci mare", atunci o să cunosc într-adevăr întreagul înţeles al literaturii scrise de el. Asta-i realitatea! Şi am ajuns la "Vivaldi în Veneţia", cea mai recentă carte a distinsului domn profesor. Am fost la lansarea de la Muzeul de Artă din Ploieşti. A fost drăguţ, dar la o oră foaaarte matinală pentru mine care dorm la fel de mult şi leneş ca şi motanul meu.

Ca de obicei, sala plină de fani şi iubitori şi împătimiţi ai lui Vivaldi, dar înaintea acestuia, ai Profului. El a cântat la pian Bach, a improvizat, a făcut atmosferă, doar blitzurile mi-au zăpăcit ochii şi creierii. A vorbit frumos şi a pus un film documentar despre Vivaldi, absolut minunat. Acum deţin şi cartea, cu tot cu autograf şi dedicaţie şi ce-mi trebuie, m-am uitat cu atenţie la toate fotografiile din interior şi sunt chiar faine, pe cuvânt. Dar să am curajul s-o citesc? Păi, să citez iarăşi: "Când vei fi mare..." ok, cred că m-am făcut înţeleasă.

Mult succes în continuare Profului, la cât mai multe cărţi (poate o să-l prind din urmă de-a lungul anilor) şi la cât mai mulţi ani, nouă: mie, sub protecţia lui de profesor şi prieten şi lui, sub aura mea de elevă model şi, de asemenea, foarte deosebită ce sunt, hehe, dacă mai era cazul să subliniez ;).

 

Back To Top