Categorie: APH Cultural

În acelaşi cadru ideatic, al comemorării poetului, Johnny Raducanu şi Ion Caramitru s-au întâlnit luni, 15 decembrie, pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor Ploieşti. on Caramitru: „N-am venit acum două zile la comemorarea lui Nichita pentru că nu ne-a invitat nimeni din oraş. Vă promitem că la o viitoare întâlnire o să vă arătăm şi câteva mostre de coarne de diavol”. Logica unei afectivităţi ilustrate cu „imagini” ale intimităţii fiecăruia dintre protagoniştii spectacolului.

Pe întreg parcursul spectacolului, cei doi artişti s-au comportat ca seduşi de condiţia ambianţei. Ion Caramitru a mărturisit: „N-am comunicat între noi, eu cu Johnny, ci cu Nichita. Am petrecut nopţi şi zile de o bogăţie de neimaginat cu această minunată personalitate a spiritualităţii noastre. Îi spuneam că va fi înţeles abia în secolul XXI. Definiţia marelui poet - este cel care contribuie la îmbogăţirea limbii literare. A fost şi un sentiment acut al prieteniei care ne-a ţinut alături. A scris şi despre mine, dar nu-s nebun să ... Dar iată ce a scris despre o muză pe nume Johnny.

„De ce îl iubim noi pe el şi geniul lui atât de mult? Amândoi sunt doi singuratici. Johnny îşi ţine geniul lui de mână ca pe un copil. Nici nu-l lasă să se joace, dar nici nu i-o strânge prea tare, ca să nu i-o vatăme. Uneori îi văd pe amândoi, pe el şi pe geniul lui, trecând prin inima mea ca pe-o alee roşie. Alteori, amândoi mă uită, de încep să văd tablouri dintr-o expoziţie. Mi-aduc deseori aminte de Musorgski, când Johnny mă lasă singur de el şi de eul său. Sunt un om gelos. Şi atunci, de supărare, cântând să-l uit, încep să-l aud”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Back To Top