• Joia Mare reprezintă o zi foarte importantă în istoria creştinismului, întrucât sunt prăznuite patru momente deosebite din Săptămâna Patimilor, dar ziua are și numeroase tradiții și obiceiuri pentru noroc și prosperitate.
• În Joia Mare, multe gospodine pregătesc preparatele tradiţionale pascale, precum cozonac sau pască și tot în această zi sunt înroşite şi ouăle de Paşte.
• În Joia Mare nu se doarme, ca să nu fii leneș tot anul.
În Joia Mare din Săptămâna Patimilor, mulți creştini ortodocşi merg să se spovedească şi să se împărtăşească.
În Joia Mare din Săptămâna Patimilor se prăznuieşte spălarea picioarelor ucenicilor de către Mântuitorul, Cina cea de Taină, rugăciunea din grădina Ghetsimani, dar şi vinderea Domnului de către Iuda. Creştinii merg la Denia celor 12 Evanghelii ale patimilor Mântuitorului. Procesiunea religioasă cuprinde Denia şi Vecernia care sunt unite cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.
Din azi până în ziua de Paşti, nu se mai trag clopotele la biserici, ci doar se bate toaca.
De asemenea, se face ultima pomenire a morţilor din Postul Mare și este ultima zi în care se dă de pomană pentru cei adormiți, până la Paște.
Tradiții de Joia Mare
În tradiţiile românilor, Joia Mare se mai numeşte Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagră, Joimăriţa. Ea este termenul până la care femeile trebuiau să termine de tors cânepă. La cele leneşe, se spunea că vine Joimăriţa să vadă ce-au lucrat. Iar dacă le prinde dormind, le va face neputincioase a lucra tot anul. Uneori, o femeie bătrână mergea pe la casele cu fete mari şi dădea foc cânepii netoarse.
În Joia Mare din Săptămâna Patimilor nu este bine să dormi. Se spune că cine adoarme în cursul zilei în această zi va fi leneş un an întreg.
CITEȘTE ȘI: SĂRBĂTOAREA DE FLORII ESTE ÎNSOȚITĂ DE NUMEROASE TRADIȚII ȘI SUPERSTIŢII
Vopsitul ouălor
În unele zone, copiii, unşi pe față cu negreală, mergeau să le îndemne la lucru pe fetele de măritat şi să primească ouă pentru încondeiat de Paşte, zicând: "Căţii / Matii / Toarse câlţii; / Ori i-ai tors, / Ori i-ai ros. / Scoate ţolul să ţi-l văz! / Şi de-l ai, / Să te - nduri şi să ne dai / Cele ouă - ncondeiate / De acolo din covate".
Tot în Joia Mare se înroşesc şi ouăle de Paşte, ca simbol al fecundităţii. În multe zone din țară se păstrează încă obiceiul încondeierii ouălor. Acestea sunt golite de conţinut şi apoi ornate cu motive populare şi simboluri geometrice, fitomorfe sau zoomorfe.
Se spune că ouăle înroşite sau împistrite în această zi nu se strică tot anul. De asemenea, oamenii cred că aceste ouă sfinţite şi îngropate la moşie o feresc de piatră. Ouăle se spală cu detergent, se clătesc, se lasă la uscat, apoi se fierb în vopsea. Mai demult, ouăle se vopseau cu coji de ceapă, cu sunătoare (pojarniţa), cu coajă de crin roşu sau cu flori de tei; luciul li se dădea ştergându-le, după ce s-au fiert, cu slănină sau cu untură.
Culoarea roşie care se foloseşte la vopsitul ouălor simbolizează sângele Mântuitorului. Tradiţia spune că Maica Domnului s-a dus la crucea pe care era răstignit Iisus şi a pus la picioarele sale un coş cu ouă. De atunci, în amintirea jerfei Sale, ouăle de Paşte se vopsesc în roşu.
Focuri pentru cei adormiți și pentru alungarea spiritelor rele, în Joia Mare
Potrivit tradiţiei creştine, începând cu Joia Mare şi până la Rusalii, Iadul şi Raiul sunt deschise, iar sufletele celor adormiţi circulă libere. Duhurile adormiţilor vin pe la locuinţe lor şi stau până la sărbătoarea Rusaliilor. Acesta este motivul pentru care, în anumite zone ale ţării, în Joia Mare, se fac focuri pentru cei adormiţi, pentru ca aceştia să se „încălzească”. Lemnele folosite pentru foc nu se taie, ci se rup cu mâna şi nu se lasă deloc jos până acasă.
Potrivit tradiţiei, în Joia Mare se fac focuri mari pe morminte şi în gospodării, pentru pomenirea celor decedaţi, dar şi pentru alungarea spiritelor rele. Ritualul se păstrează cu sfinţenie în câteva sate din Dolj şi Satu Mare. Înainte de răsărit, sătenii aprind focurile din Joia Mare, pentru a-i cinsti pe cei care au trecut în nefiinţă. Oamenii adună vreascuri uscate şi le dau foc chiar în faţa caselor, pentru a-şi comemora apropiaţii trecuţi în nefiinţă. Ritualul continuă apoi la cimitir, unde femeile din sat aprind focuri şi pe mormintele celor dragi. Ritualul se păstrează şi în satele din Ţara Oaşului. Şi aici, în Joia Mare, sătenii aprind focuri pentru alungarea spiritelor rele.
În Oltenia şi acum se fac în zori, în curţi şi / sau la morminte focuri pentru morţi din boz sau nuiele; se spune că ele închipuiesc focul pe care l-au făcut slujitorii lui Caiafa în curtea arhierească, să se încălzească la el, când Iuda l-a vândut pe Hristos, sau focul unde a fost oprit Sfântul Petru, când s-a lepădat de Hristos.
În unele locuri (zona Clujului) de Joia Mare se strigă peste sat. Dar strigarea o făcea Voevoda Ţiganilor - un flăcău căruia i se comunicau abaterile fetelor şi feciorilor din Postul Mare.
Este un mare păcat ca în Joia Mare să nu se aprindă lumânări şi să nu se dea de pomană pentru sufletele morţilor.
Totodată, în Joia Mare din Săptămâna Patimilor, nu se spală haine. Potrivit folclorului românesc, cei care spală haine în Joia Mare le aduce adormiţilor lături în loc de pomană.
Un alt obicei din Joia Mare se referea la magia erotică. Fetele cele mari şi nevestele tinere care doreau să fie jucate de către flăcăi duceau câte o salbă cu bani şi o ascundeau lângă o fântână, pe care o lăsau peste noapte acolo. Ulterior o scoteau de unde au ascuns-o, iar în duminica Paştelui şi o puneau iar la gât, pentru a fermeca flăcăii.
CITEȘTE ȘI: GALERIE FOTO STUDENȚII STRĂINI, FASCINAȚI DE TRADIȚIILE PRAHOVENE
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- TikTok Actualitatea Prahoveană