Un fel de sfârşit al poveştii. Nu-mi venea să cred, însă era acolo, amplu, vorbăreţ şi în culori. Îşi tunsese barba şi părul cărunt, altădată vâlvoi, părea curat şi oarecum pieptănat. Maniere civilizate şi demne. Nu mai era excesiv de jovial; părea imaginea seriozităţii şi gramatica folosită era cea corectă. Madre de Dios, Pablo Pablito!... Relaţia lui cu Radu Vlădeasa fusese mai strânsa decât mi-aş fi putut închipui.
P.P. a descoperit cadavrul şi a anunţat Garda Civilă .Ziariştii, demult fără treaba însă mereu la pândă, au împânzit locul. P.P. se bucura, în sfârşit, de o binemeritată atenţie. Telejurnalul local rezerva un spaţiu pentru un reportaj de fond care urmează, bineînţeles, după un scurt moment publicitar.
Pablo Pablito în direct
Acum P.P. se afla în studio, mai curat şi pieptănat ca niciodată. Urmează să citească o mărturie (un fel de testament) lăsată de Radu, cel sinucis, probabil, însă definitiv mort.
"Aceasta este o epocă magică. Toate vechile poveşti cu vrăjitori şi gigantice bestii, de războinici şi regi care nu reuşesc să moară (pentru că obositor învie la fiecare sută de ani) sunt doar fragmente dintr-un trecut îndepărtat. Sunt viziuni, sunt primele abia percepute reflexe ale unui viitor pe punctul de a se materializa. Es Vedra este unul dintre aceste locuri, în care această răsărire s-a produs, un loc unde lumina noii ere străluceşte puternic, vizibilă doar pentru cei care pot vedea.
A crescut interesul pentru magie şi ocultism. Se colapsează sisteme, economii şi guverne, şi asta se întâmplă pentru că lumina care le alimenta a slăbit, că aproape se stinge.
Insulele au fost întotdeauna locuri misterioase. Răcorite de marele mister al vântului şi-al marii, înfiorate de evenimente încremenite în memoria umană, acumulează un magnetism straniu care atrage ilegalul, excentricul si, - se zice -, supranaturalul; protejează ciudăţeniile civilizaţiei (apărută din vina unei evoluţii neglijente şi nerăbdătoare) şi, de cele mai multe ori, istorisirile reflectă nu atât şabloane de cultură, cât un mozaic de circumstanţe neobişnuite.
Am aşteptat, am văzut si am întâlnit.
Convieţuim în acest, mulţumesc lui D-zeu, sănătos corp şi nu e uşor. Învăţ şi învaţă . Mănânc şerpi şi muguri de pin. Se hrăneşte cu gânduri şi sentimente. Toate ale mele. Creşte, iar eu, hrănit fizic, dispar".
Bonjour, tristesse
Scrisoarea lăsată de Radu Vlădeasa e mai lungă şi P.P. s-a oprit de câteva ori să bea apă. Mărturiseşte că posedă "unele chestii de la Radu", o căldare aproape consumată de foc, câteva piei de şarpe, un vechi binoclu militar şi câteva zeci de cristale de cuarţ.
Comentariul reporterului este drastic şi sec. Escrocherie, sectă şi bani.
Nu mi-l puteam imagina pe Radu tulburat de atâtea idei insalubre şi cu atât mai puţin îl puteam vedea scrutând cerul în căutarea luminilor suspendate în aşteptare, deasupra islotei Es Vedra.
Reportajul releva că Radu vindea locuri într-o privilegiată colonie pentru eventuali membri dispuşi să creadă că dreptul lor la visare şi tristeţe poate fi, în sfârşit, răsplătit.
Alte date
Rapiditatea cu care Garda Civilă a pus stăpânire pe aşa-zisul loc al crimei se datorează faptului că în birouri s-a prezentat o mulţime de persoane, medici, profesori, un preot şi un cunoscut politician local, denunţând incoerent o înşelătorie care, până la ora la care scriu, a rămas nedemonstrată.
Radu Vlădeasa era o persoană care a fugit de România acum foarte mulţi ani. A găsit o peşteră într-un vârf de munte, a locuit-o în felul său particular şi a murit-o .
Reportajul menţiona cifra de 15000 € ca rezultat al unei escrocherii pusă la cale "cu sânge rece", discurs ilustrat de imagini într-adevăr devastatoare; Caverna (doar intrarea) şi împrejurimile apropiate - scutece de unică folosinţă infestate de viermi, jumătăţi de tricouri, căscate cutii de conserve, gropi în pământ pline de cenuşă rece, prezervative uzate, scoici, cristale si o biblie - nu păreau a fi ceea ce se cheamă un loc interzis.
Cadavrul nu prezenta urme de violenţă. braţele şi toate venele vizibile erau intacte. Deci nimic de droguri .Peştera părea (şi chiar era) foarte confortabilă şi cuminte; lumânări, farfurii şi cărţi, fotografii şi mici obiecte decorative, plicuri şi coli de scris, baterii şi câteva tablouri, un sac de dormit plin de aromatice ierburi uscate, o rogojină şi o bucată foarte mare de săpun de casă... Un loc ca multe alte locuri înfiorător locuite în această Spanie magică şi, dacă nu magică, cel puţin minunată.
Insula fermecată
P.P. este singurul martor. Susţine că Radu a încercat mereu să dovedească faptul că insula asta este fermecată şi că Es Vedra este "un centru". Afirmă că Radu era foarte trist şi foarte frumos, că "vorbea aiurea" şi pleca acasă singur. Singur, pentru că mereu zâmbea cu faţa aia care pare să spună (să ştie?) că Krishna există.