• Credincioșii ortodocși o sărbătoresc, în data de 14 octombrie, pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, un simbol al curățeniei, rugăciunii și faptelor bune, cunoscută popular ca „Sfânta Vineri”.
• În această zi se ţine post, nu se munceşte şi în tradiția românească este ziua în care se prezice starea vremii.
Cunoscută drept „Luminătoarea Moldovei”, Sfânta Parascheva aduce credincioșilor speranța biruinței asupra ispitelor și necazurilor, prin iubirea umilă și puternică a Domnului Hristos. Viața sa din secolul al XI-lea continuă să inspire și astăzi, îndemnând la unitate și iubire creștină.
Numele Cuvioasei înseamnă în limba greacă „Vineri”, iar unii cercetători consideră că „Sfânta Vineri” provine din cultul zeiţei romane Venus, care în mitologia romană era zeiţa justiţiară.
CITEȘTE ȘI: A început pelerinajul la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași
Şi în mitologia românească, „Sfânta Vineri” este o divinitate intransigentă, justiţiară, fiind imaginată în chip de văduvă foarte bătrână şi aducătoare de năpastă, iar când devine ocrotitoare, poartă chipul unei bătrâne veghetoare la sănătatea oamenilor şi la fertilitate.
Tradiția spune că, în noaptea de 13 spre 14 octombrie, cerurile se deschid, iar rugăciunile sincere sunt ascultate. Sfânta Parascheva, în genunchi înaintea lui Dumnezeu, cere împlinirea dorințelor celor care se roagă din inimă.
Sfânta Parascheva – Tradiţii şi obiceiuri care se ţin în această zi
De Sfânta Parascheva, poți aprinde o candelă și trei lumânări din biserică, stând în genunchi cu fața spre răsărit. E bine să ai o icoană a Sfintei Parascheva sau a Maicii Domnului. După ce ai alungat toate gândurile negative, rostește o rugăciune de trei ori, cerând îndrumare divină.
În popor, Sfânta Parascheva este percepută ca fiind „mare la trup şi urâtă la chip”, dar cu un suflet bun, pentru că-i fereşte pe oameni de boli, de grindină, trăsnet şi pe copii îi apără de deochi. De aici, de la această percepţie, i se mai spune şi Sfânta Vineri.
În această zi nu se mănâncă de dulce, nu se lucrează şi se dă de pomană pentru sufletele celor adormiţi.
La ţară, în această zi, bătrânii nu făceau nici focul în sobă, pentru a nu atrage asupra casei lor nenorociri.
În tradiţie se spune că fetele care cos şi care spală în ziua Sfintei Parascheva vor rămâne nemăritate.
Cu toate că este o zi în care se ţine post, fructele închise la culoare şi cele în formă de cruce nu se consumă în această zi, pentru că amintesc de sacrificiul martiric.
Tot în această zi, se prezice vremea. Se spune că dacă este o zi frumoasă sau mohorâtă, la fel vor fi şi celelalte sărbători de peste an. Şi ciobanii anticipează vremea în funcţie de mioarele lor, dacă acestea stau adunate una lângă cealaltă, este semn că va urma o iarnă grea.
Numită „luminătoarea casnică a Moldovei”, ea este cea mai bătrână sfântă dintre surorile ei, care protejează femeile căsătorite şi pe care le ajută la naştere, care căsătoreşte fetele şi poartă de grijă animalelor sălbatice.
Imaginaţia populară nu cunoaşte limite atunci când vine vorba de Sfânta Parascheva, astfel că, în popor se credea că aceasta ar poseda la curţile ei un căţel de pază cu trup de fier şi dinţi de oţel, numită în mituri Leica-Boldeica.
Oamenii din popor credeau că aceasta umblă îmbrăcată în alb sau, negru şi locuieşte în munţi, în păduri sau în ostroavele mării, în cer, în lumea cealaltă.
Fie că vorbim de Cuvioasa Parascheva făcătoarea de minuni din Calendarul Ortodox sau de Sfânta Vineri din popor, sfânta are o influenţă foarte mare asupra conştinţei poporului român.
Astfel că, an de an, hramul acesteia transformă Iaşiul în cel mai mare centru de pelerinaj din ţară, credincioşii înălţând rugăciuni pentru sănătate şi pace la racla cu moaştele acesteia.
În ziua de 14 octombrie, când este sărbătorită Sfânta Parascheva, femeile nu torceau, nu spălau rufe și nu făceau pâine vinerea, pentru a nu fi orbite și lăsate vaduve (Sfânta fiind vaduvă).
Mai erau interzise spălatul pe cap, împrumutatul din casă și petrecerile.
Cum au ajuns în România moaștele Sfintei Parascheva
Moaștele Sfintei Parascheva au ajuns în țara noastră în anul 1641, după ce au fost prezente în mai multe locuri. Au fost așezate pe 13 iunie 1641 în biserica „Sfinții Trei Ierarhi”, din Iași.
În anul 1884, când biserica mănăstirii intră într-un proces de consolidare, sfintele moaște ajung în paraclisul mănăstirii, iar peste câțiva ani în Catedrala mitropolitană din Iași.
În martie 1944, sunt duse la Mănăstirea Ciorogârla de lângă București, din cauza ofensivei sovietice în Moldova.
Pe 27 octombrie 1944, moaștele au fost așezate lângă cele ale Sfântului Dimitrie Basarabov în catedrala din București și readuse în Catedrala mitropolitană din Iași, pe 26 noiembrie 1944.
Moaştele Sfintei Cuvioasa Parascheva nu sunt intacte în racla la care milioane de credincioși s-au închinat și se închină de-a lungul anilor la Catedrala Mitropolitana din Iasi.
Din trupul Sfintei s-au luat de la început tălpile, care au rămas la Patriarhia Ecumenica din Constantinopol și care se afla în prezent la Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, din Istanbul.
Dupa cum a confirmat și Mitropolia Moldovei și a Bucovinei, Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva se află la Iași din anul 1641 si încă de la început au fost sigilate de domnitorul Vasile Lupu si de Mitropolitul Varlaam, nefiind deschise niciodată de atunci.
Tot atunci s-a pus și un blestem prin care sunt afurisiți (blestemați) cei care ar îndrazni să înstrăineze fragmente din Sfintele Moaște. „Această interdicție rămâne neschimbată”, a precizat Mitropolia Moldovei.
CITEȘTE ȘI: Sfânta Parascheva. Tradiții și credințe străvechi
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- Spotify PODCAST
- TikTok Actualitatea Prahoveană