Este cel mai mare eveniment cinematografic al anului, se desfăşoară în California, este vizionat de sute de milioane de oameni din toată lumea. Este vorba, după cum probabil deja ştiţi, de decernarea premiilor Oscar. În acest an, evenimentul va avea loc duminică, 22 februarie. Nu voi fi prezent la eveniment, însă am avut ocazia, săptămâna trecută, să asist la un alt moment, poate la fel de atractiv, dar mai puţin mediatizat: fabricarea oscarurilor. Aceste faimoase premii sunt fabricate la Chicago, motiv pentru care am decis să fac o vizită pentru a vedea pe viu cum iau naştere celebrele statuete.
Siegel, poate Ion
Situată în partea nordică a oraşului Chicago, compania R.S. Owens, după nume, nu spune mare lucru. Am avut însă parte de o surpriză: am aflat că fondatorul RSO, Owens Siegel, avea origini mioritice. Mai precis, tatăl lui, morar de meserie, sătul probabil de măcinat făină în Romania, a decis să emigreze în America. Siegel - e drept - nu prea sună româneşte, însa explicaţia este simplă: în acele vremuri mulţi emigranţi, odată sosiţi pe noul continent, renunţau la numele de origine, care era de multe ori greu de pronunţat în engleză, şi adoptau unul nou, american. În prezent compania este condusă de Scott Siegel, care a preluat-o de la tatăl său (decedat în 2001).
La început a fost Emmy
Owens Siegel, cu un spirit de intreprinzător, deprins probabil de la tatăl său (care deţinea un magazin de porumbei şi colivii), este cel care, la sfârşitul anilor '30, punea bazele acestei companii. De-a lungul timpului, datorită profesionalismului, a reuşit să se impună în această industrie de fabricat trofee.
În anii ‘70 au început să fabrice premiile Emmy, pentru ca apoi, la începutul anilor '80, tatăl şi fiul să fie contactaţi de Academia de Film pentru a produce premiile Oscar.
Periplu cu Noreen Prohaska
Gazda care mi-a fost ghid în interiorul fabricii este Noreen Prohaska, responsabilă de relaţia cu publicul.
Prima oprire a fost la turnătorie. Aici, unul din muncitori, Martin Vegas, turna manual într-o matriţă metalul argintiu numit Britannium, un aliaj pe bază de cositor. După ce matriţa era umplută cu metalul lichid, dura aproximativ două minute până ce metalul se solidifica. Matriţa era desfăcută uşor, la iveală ieşind o strălucitoare statuetă Oscar. Aceasta era studiată cu mare grijă pe toate părţile pentru a avea certitudinea că a ieşit perfect. Din câte am aflat, fabrica nu are niciun tehnician care să facă controlul tehnic de calitate, aşa-numitul CTC, această responsabilitate revenindu-le tuturor angajaţilor prin mâinile cărora trec statuetele.
Al 3503-lea
Următorul popas l-am făcut la sala unde se şlefuiau trofeele, proces care durează cam 30-45 de minute pentru fiecare statuetă în parte. De aici „plecau” într-o altă sală unde erau scufundate pe rând în băi de cupru, nichel şi argint şi apoi poleite cu un strat gros de aur de 24 de karate. Următoarea destinaţie este sala unde se efectua numerotarea lor. Fiecare statuetă are inscripţionat la bază un număr de ordine care contabilizează câte au fost fabricate până în prezent. În ziua respectivă se inscripţionase statueta cu numărul 3503.
Privilegiaţii din aer
Am întrebat-o pe Noreen cum sunt păstrate şi transportate „oscarurile”. Mi-a spus că după fiecare proces de producţie acestea sunt închise şi păstrate sub lacăt, iar transportul spre California se efectuează cu un zbor special al companiei United Airline. Trei ani la rând ea a fost cea care a avut privilegiul să le însoţească spre Los Angeles. De obicei, un exemplar îl ia la bord şi îl înmânează pe rând pasagerilor din acel zbor. Gestul acesta reprezintă de fiecare dată o surpriză plăcută pentru călători, care se bucură nespus de privilegiul de a ţine în mână, fie doar pentru câteva secunde sau minute, un Oscar. La aeroport, preşedintele Academiei Americane de Film a întâmpinat acel zbor, iar fiecare pasager a primit un poster cu statueta.
Statuetele din tomberon sau nu te bucura prea mult. Mâine va fi mai rău
Cu toate măsurile severe de securitate, în anul 2001, cele 55 de statuete care urmau sa fie decernate în acel an au fost furate înainte ca ele să ajungă la Academia de Film. Eforturile autorităţilor de a le găsi s-au dovedit zadarnice, motiv pentru care compania din Chicago a fost înştiinţată că va trebui să producă altele într-un timp record. Faptul se întâmpla cu doar două săptămâni înainte de premiere, de obicei fiind necesare 4-6 săptămâni pentru fabricarea lor.
Un număr de 53 de statuete au fost recuperate dintr-un tomberon de gunoi, unde au fost găsite de către un căutător de metale. Acesta a contactat autorităţile, primind în schimb 50.000 de dolari recompensă. Acesta a fost invitat la gala festivă, actorul Billy Crystal mulţumindu-i personal în timpul ceremoniei. Găsitorul nu a avut prea mult răgaz să se bucure de recompensă, deoarece, la scurt timp, hoţii i-au prădat casa furându-i peste 40.000 de dolari.
Românul care a primit un Oscar
Pe lângă Emmy şi Oscar, am aflat că fabrica mai produce numeroase alte trofee, la fel de faimoase, precum premiile MTV, NESCAR, premiile Academiei Britanice de Film şi multe premii oferite de corporaţii, precum Microsoft sau McDonalds.
O statuetă are puţin peste 34 de centimetri şi cântăreşte aproape 4 kilograme, motiv pentru care toţi cei care o câştigă sunt surprinşi de greutatea ei. În perioada celui de-al II-lea Război Mondial, resursele de metal fiind limitate, statueta a fost făcută din ghips vopsit. După război însă, câştigătorii acestui premiu au putut să îl preschimbe cu unul din metal, placat cu aur.
Nu ştiu când se va ivi ocazia ca printre artiştii premiaţi să vedem şi un actor sau actriţă din România, însă, până una-alta, putem să ne mândrim cu faptul că măcar cei care le produc au o legătura cu ţara noastră.
În ceea ce mă priveşte, pot şi eu să mă „ mândresc” pentru faptul că mă număr printre puţinii români care au primit un Oscar, fie şi aşa, temporar, doar pentru a imortaliza momentul într-o fotografie...