Categorie: APH Cultural

Dialog intre arte: fotografia si cuvantul Cântec


Mă lungisem către tine
tu departea, tu, departea mea,
tu îndepărtato, tu înstrăinato în mulţime
până ţi-am fost rază de la stea.
Mai întâi de drag de sărutare
gura trompă mi-o făcui, de elefant,
prin lungire lungă, căutătoare
de un continent atlant.
Subţiat ca raza sunt - de dor de tine
şi alerg, alerg, alerg
prin pădurile virgine
cu o stea în frunte, ca un cerb, -
o lungire şi o prelungire
este tot ce este dorul meu,
o murire şi o nemurire,
tu mă faci ca să fiu eu.
Lasă-te măcar ajunsă
tu, ideea mea, tu mit,
să te săgetez, străpunsă
cu tot ce am murit.


Nichita Stănescu

 

Back To Top