Una şi totul

Spre-a se-ntîlni-n dezmărgenire,
Uşor trec toate spre pieire,
Acolo-i stins orice dezgust ;
În loc de dor, doar cruntă vrere,
În loc de pofte, legi severe,
Şi-n renunţări un dulce gust.

Tu, suflet cosmic, vino, ia-ne !
Cu duhul vremii-n lupte-avane
Elanul ni-l simţim chemat.
Sublimi maeştri, duhuri bune
Conduc încet, cu sfiiciune,
Spre cel ce toate le-a creat.

Ca să transforme tot-făcutul
Spre-ai frînge-ncremenirii scutul,
Eternul act lucrează treaz.
Şi ce n-a fost, vrea să devină
Pe noi pămînturi, în lumină ;
Şi n-are nicidecum răgaz.

Activ şi creator, se plimbă,
Întîi ia formă, apoi se schimbă ;
Părelnic stă momentu-n vînt.
Eternu-n Tot mereu se zbate :
Căci în neant se surpă toate,
Cînd vor să stăruie-n ce sînt.

„Aşa cum URSS, uniunea de nezdruncinat a republicilor libere, cum spunea imnul sovietic, a fost creată cândva pentru a aduce fericire omenirii, iată că o nouă Uniune hegemonică e pe punctul să vadă lumina zilei. Precum predecesoarea ei sovietică, ea afişează nobilele principii ale libertăţii, progresului şi drepturilor omului. Şi tot ca străbuna Uniune Sovietică, noua Uniune se foloseşte de aceleaşi argumente specioase pentru a-şi asigura perenitatea şi a discredita din start orice critică. Aducând argumente în sprijinul teoriei pe care o susţine, această lucrare extrem de acidă ne explică felul în care, sub influenţa ideilor socialiste, CEE s-a transformat dintr-o simplă uniune economică într-un nou monstru birocratic, construit după aceleaşi principii care au prezidat la întemeierea URSS. Vladmir Bukovski este unul dintre cei mai celebri disidenţi ruşi, luptător neobosit împotriva totalitarismului. A fost expulzat din URSS, după ani de închisoare, lagăr şi azil psihiatric. Este autor al mai multor cărti, printre care Şi se întoarce vântul, autobiografie, şi Judecata la Moscova” (Dan C. Mihăilescu - traducere şi prefaţă)

N-ai dezmierda, de n-ai şti să blestemi,

surâd numai acei care suspină,
de n-ai fi râs, n-ai fi ştiut să gemi,
de n-ai fi plâns, n-ai duve-n ochi lumină.

De ce scriu? M-am întrebat şi eu de multe ori. Pot să citez această frază a lui Eugen Ionescu: Pourquoi Je suis encore me le demander. Da. Afară de faptul că nu pot altfel, ce să răspund? (...) Eu mă apuc de scris în momentul în care ceea ce s-a acumulat îndelung mă somează implacabil la exprimare. Nu pot să scriu nimic fără o lungă gestaţie, în bună măsură subconştientă. Foarte des, chiar cel mai adesea, în timp ce sunt ocupat cu altceva, sau cu nimic (ocupat cu nimic), sau în conversaţie, îmi vin fulgurant în minte formulări lapidare, de gânduri ce-mi par vrednice de reţinut, dar, contând pe memorie, nu le notez (de obicei nici n-ar fi posibil pe moment) şi le uit. Nu le regret.

La fericita iniţiativă a dirijorului RADU POSTÄ‚VARU, joi, 5 martie 2009, a avut loc un spectacol al cărui program a dorit să prezinte publicului muzica de operă, gen mai puţin abordat pe o scenă de filarmonică. Ploieştiul nu are nici sală şi nici un ansamblu (solişti, cor şi orchestră) special hărăzit acestui gen muzical, în schimb, numeroşi melomani şi-au manifestat dorinţa de a asculta fragmente sau - de ce nu ? - opere integrale în concert.

Cei care au impresionat

Spectacolul de săptămâna trecută - pentru că a fost un adevărat spectacol, deosebindu-se din multe puncte de vedere de un concert simfonic - a avut ca solişti invitaţi patru tineri studenţi ai Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, Facultatea de Interpretare Muzicală, secţia Canto: soprana RODICA VICÄ‚ (anul IV), mezzosoprana SORANA NEGREA-STOICA (anul I Master), baritonul ŞERBAN GHEORGHE VASILE (anul I Master) - toţi trei de la clasa prof. univ. dr. Eleonora Enăchescu - şi tenorul CÄ‚TÄ‚LIN MUSTAŢÄ‚ (anul I Master) - clasa prof. univ. dr. Ionel Voineag. Pe lângă calităţi vocale de excepţie, aceşti patru artişti, prin prestaţia lor, fac cinste şcolii româneşti de canto, celor care i-au îndrumat - de altfel, în ciuda vârstei, palmaresul fiecăruia este impresionant - şi, un fapt remarcabil, nici unul dintre ei nu s-a mărginit la a-şi cânta ariile ci au schiţat, atât cât le permitea spaţiul, jocul de scenă, mişcarea potrivită personajului şi momentului din operă pe care îl interpretau.
Orchestra condusă de RADU POSTÄ‚VARU, pe lângă acompaniamentul ariilor, duetelor şi cvartetului, a oferit publicului numeros din sală o serie de uverturi ale unor opere celebre alese în aşa fel încât, pe lângă plăcerea audiţiei, să facă şi trecerea de la un număr vocal la altul. Execuţia părţilor orchestrale, şi nu numai, s-a caracterizat prin grija pentru respectarea întocmai a partiturii şi pentru alegerea unor valori dinamice potrivite interpretării acestui gen de muzică pe o scenă şi într-o sală destinată altor tipuri de spectacole.

Urmează Beethoven şi Şostakovici

Concertul de joi, 12 martie 2009, va fi dirijat de Maestrul OVIDIU BÄ‚LAN. Programul cuprinde Concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră de Ludwig van Beethoven - solistă IOANA MARIA LUPAŞCU - şi Simfonia a X-a de Dmitri Şostakovici.

Aşa cum îţi faci o casă în care să locuieşti şi devii, cu ai tăi, îţi poţi face şi un gând-vatră, în care [să] te aduni cu toate celelalte gînduri şi să intri în devenire.
Aşa simt că sunt acasă cu acest neînsemnat început a lui a fi întru. Ori de câte ori mă întorc la el pot cina la sobă sau cu ferestrele larg deschise.

Jurnalul de idei

Vorbind despre stele, Nietzsche, poetul, scria versul acesta: Nur ein Gebot gilt dir:sei rein*, care vroia să rezume morala stelelor. Dar de ce să fie vorba numai despre stele, nu şi despre oameni?
Este un lucru curios că oamenii nu vor să ştie unde e puritate, de când încep ei să fie puri. Dar ştiţi de când? De la singurătate înainte.

Mathesis sau bucuriile simple

Teatrul „Toma Caragiu” Ploieşti, aflat într-un interesant moment de creaţie şi recunoaştere naţională, efectuează, numai în această lună, câteva deplasări deosebite. Astfel, luni 9 martie 2009, de la ora 18.00, a prezentat pe scena reputatului teatru bucureştean „Odeon”, marele său succes cu piesa „And Bjork, of course...” de Thorvaldor Thorsteinsson, în regia lui Radu Afrim.

Pe data de 25 februarie, ora 6.45, Dumnezeu a găsit de cuviinţă că l-a lăsat prea mult printre pământeni, pe domnul învăţător Marin Spânu, ajuns la venerabila vârsta de o sută unu ani, cinci luni şi douazeci şi opt zile şi, într-un gest de recunoştinţă pentru faptele lui, l-a chemat oastea sa domnească şi cerească de dincolo de vreme, ca să-l pună, probabil, staroste peste sufletele albe ale Raiului. 

Vineri 13

De obicei barul de la parterul blocului în care locuiesc e plin. Acum se face curăţenie generală şi e gol. În nopţile furtunoase valurile spală gratuit dar conştiincios terasa cu fotolii de bambus pe care, uneori, le înghite cu mare satisfacţie. Sunt singură acasă (copiii sunt invitaţi, până mâine seară, în casele prietenilor). „Acum e momentul să fac ceva cu imaginaţia mea", mi-am spus. 

Bătrâni şi tineri - Ana Blandiana

Bătrâni şi tineri,
Toţi stângaci,
Nu încă unii
Iar ceilalţi nu mai,
Şi-n sâmburul din care mă desfaci,
Un biet adult se înmulţeşte.