Categorie: Dezvăluiri

Zilele trecute am primit încă un dosar „construit” de către fosta Securitate. Am mai văzut şi altele, iar acesta are, în cele 126 de pagini, partea sa de mizerii. Greu de suportat chiar şi acum, după atâta vreme de la Revoluţie. Mulţi oameni au avut de suferit cumplit doar pentru că au spus un banc despre „Ceaşcă” sau se plângeau de sărăcia cruntă din ţară. Nimic nou, doar că pe acele vremuri nu belfeream ca acum când înjurăm cât putem dar nu ne mai ascultă nimeni şi nu ne mai bagă nimeni în seamă! Tot săraci, tot disperaţi, tot flămânzi, tot cu drepturile încălcate, tot umiliţi şi fără nici un fel de apărare sau sprijin din partea cuiva am rămas. De ce? Pentru că „foştii” ne-au condus şi după, iar unii dintre ei ne conduc şi acum! Doar presa (nici aceasta toată) a mai pus „frână” în calea celor care şi-au întins labele peste ţară şi o confundă cu un fel de moşie a lor. Foştii ofiţeri de Securitate care, ulterior, au devenit ofiţeri S.R.I. oneşti, rezonabili şi - culmea! - democraţi, s-au infiltrat, pentru a descoperi, din postura de capitalişti vopsiţi, bunăstarea postdecembristă. Astăzi, despre fostul şef al SRI Prahova, Corneliu Păltânea care, înainte de Revoluţie, turna cu zel la Secu' toate discuţiile auzite la coadă la lapte.

1982. Octombrie. Lt. major Păltânea raportează.

Unii poate că au acţionat din teamă şi pentru că au fost constrânşi de şefi, dar au fost şi zeloşii, iubitorii - fără nesaţ - ai P.C.R. şi politicilor criminale. Care nu au plecat acasă în 22 decembrie 1989. Au „activat” în continuare, iar alţii au fost unşi în ditamai funcţiile. Loc de unde au dat iama prin firme, rafinării şi au gestionat mega-afaceri de multe sute de miliarde de lei. Unul dintre aceştia este şi fostul şef al unităţii teritoriale a S.R.I. Prahova, col. Cornel Păltânea. În prezent judecat pentru încălcarea, din funcţia de mare şef, a unui morman de legi, a codurilor militare, asocieri şi fraude etc. Iată că o astfel de fantomă a ieşit din dosarul despre care scriam la început. Un document strict secret, la data de 29.X. 1982, semnat de nimeni altcineva decât (la acea vreme) lt. major Păltânea Cornel.

Nu-i aşa, nea Cornele, că a scăpat prea uşor?

Iată ce harnic era, prin 1982, cel care avea să fie democratul ofiţer S.R.I. Cornel Păltânea. „În ziua de 29 X. 1982 în timp ce mă aflam în incinta magazinului „PRACTIC” (100) din Ploieşti unde achitam contravaloarea unui abonament de lapte, am constat următoarele:
La rândul respectiv aveam în faţă încă două-trei persoane, printre care şi un anume NICHIFOR CONSTANTIN din Ploieşti, str. Kutuzov nr. 4. Acesta, fără să se adreseze direct vreunei persoane anume, a început să facă unele afirmaţii profund duşmănoase la adresa şefului de stat român.

În această situaţie am intervenit în postura unui cetăţean oarecare încercând să-l temperez şi să-l fac să se oprească în astfel de afirmaţii. În continuare a încetat, dar, printre altele am înţeles că pentru astfel de comentarii el a mai fost chemat de organele de securitate dar a reuşit să scape uşor, declarând verbal şi în scris că el nu a făcut aşa ceva”.

Ce crimă săvârşise?

„Obiectivul”, chiar dacă avea 71-72 de ani pe atunci, avusese de suferit cumplit de pe urma regimului popular-democrat. El a intrat încă din 1948 în vizorul noului regim comunist. Ca avocat, cult, era la curent cu tot ce se întâmpla în ţară. Aşa că a fost dat afară din baroul Prahova sub acuzţia de „atitudine nedemocratică şi duşmănoasă faţă de nou orânduire”.

Ulterior avea să lucreze ca jurisconsult la una din „ctitoriile” măreţului regim comunist. Nemulţumit de viaţa din România, ex-avocatul Constantin Nichifor avea nesăbuinţa de a încerca să afle răspunsuri la problemele zilnice: rafturi goale în magazine, cozi interminabile, sărăcie lucie, ore şi zile, inclusiv nopţi petrecute la cozile fără de sfârşit, iar oficial, regimul comunist declanşase o imensă maşinărie de propagandă care spunea, cât era ziua de lungă, despre măreţele şi epocalele realizări ale societăţii socialiste multilateral dezvoltate sau despre fericirea de a trăi pe aceste meleaguri.

În faţa unui asemenea sistem de îndobitocire, ex-avocatul Nichifor Constantin a avut curajul să spună că totul este o mare minciună. „.... viaţa creeată de regim, nouă în general şi mie în special, îmi răpeşte tot timpul... cu alergarea după mâncare prin diverse magazine şi pe platoul pieţii, intrând de colo-colo, doar ca să ai de unde să ieşi, şi, când se iveşte ceva să stai interminabil la cozi, chiar şi pentru pâine - deşi grâul s-a făcut anul acesta ca rareori în decursul istoriei agriculturii noastre - ca până la urmă să constaţi că ce a fost nu s-a mai ajuns şi până la tine... nesatisfăcut, oriunde ai încerca să-ţi rezolve ceva dai peste oameni care au fost puşi acolo tocmai să boicoteze rezolvarea legală a problemelor oamenilor, ajungi acasă istovit şi dezgustat de viaţă... Comportarea celor care locuiesc cu mine în acelaşi imobil este încurajată tot de unii oameni ai regimului, care îşi bat joc de legile făcute de însuşi regimul care îi ţine în asemenea posturi de miliţieni, procurori, judecători, primari, reporteri, secretari funcţionari etc” - se arată într-o notă a Securităţii din data de 28 septembrie 1982.

Vizionar şi perfect lucid

Una dintre surse a fost instruită de către Stan Ilie, col. de Securitate, să-l frecventeze periodic pe „obiectiv”. Tenacea şi persverenta „sursă” realiza note informative amănunţite, chiar şi când începuse să fie bănuită de faptul că ar fi „şoptit” către „ochiu & timpanu”, pentru că prea ştiau multe bravii ofiţeri care îl anchetau. Informatorul State Ion avea să arate, la 27 septembrie 1982, că „obiectivul prezicea căderea tuturor regimurilor comuniste din fostul bloc sovietic sau din Europa de Est”. „... Nichifor afirmă că, în această cursă a înarmărilor în care s-a lăsat angrenată şi... (înfloritoarea - n.r.) Uniune Sovietică va capota”. Fireşte, în faţa „U.S.A., care are resurse şi potenţial industrial infinit mai mare. În sprijinul tezei lui folosea starea precară economică a estului...”.

Un mecanism infernal împotriva unui moşneag

Faţă de un asemenea element duşmănos aveau să se ia măsuri extreme. Pe plan informativ au fost realizate filaje, ascultări de telefoane, interceptări şi violări ale corespondenţei, infiltrarea de provocatori sau de „surse”, case conspirative, verificate, cartoteci, note din arhivele altor judeţe - pentru cei care îl întâlneau accidental pe Nichifor Constantin.

A avut de pătimit enorm, dar, cu toate că avea 72 de ani, ori de câte ori revenea acasă de la „invitaţiile” la Securitate, spunea oricui că „securiştii fac o mare greşeală că încearcă să mă intimideze, să mă timoreze... pentru că voi vorbi şi mai mult!”.
Cu toate că avea o vârstă destul de înaintată, la 19 august 1983, l-au invitat la Tribunal pentru a fi „avertizat” în prezenţa „factorilor de conducere”... şi a „adoptat o atitudine corespunzătoare”.

După aproape doi ani de anchete, note, urmăriri, filări, turnătorii şi alte „lucrături specifice”, şeful Serviciului I, lt. col. Jipa Constantin, şi ofiţerul specialist I, lt. col. Ilie Alexandru, propun închiderea dosarului de urmărire informativă.

Back To Top