Améliorer activement la puissance masculine et n est pas seulement appelé cialis 10mg prix. La qualité européenne actuelle est peu coûteuse.

Categorie: Dezvăluiri

România este ţara tuturor posibilităţilor iar această zicală atât de bine implementată pe meleagurile mioritice ne transpune, în mod automat, într-o junglă socială în care fiecare cetăţean se zbate să supravieţuiască, fiind vânat de noile pericole ale lumii în care trăim: infracţionalitatea mică şi medie, fiscul şi, nu în ultimul rând băncile. Ceea ce se întâmplă cu unele bănci româneşti gata să cadă în colaps este rezultatul direct al politicii sălbatice din ultimii ani de atragere a datornicilor, care, momiţi fiind cu diverse credite de consum menite să le vândă iluzia creşterii nivelului de trai, rămân sclavi ai monolitului cămătăresc numit, la noi, cu emfază, instituţie de credit. Criza actuală a generat colaps bancar, în urma acestor politici nesăbuite. Victimele directe, în România, nu sunt băncile, ci cetăţeanul simplu care este supus la mârşăvii şi nedreptăţi făţişe, fără ca autorităţile statului să se autosesizeze. Astăzi vorbim despre BANCPOST SA, o instituţie de credit care a dat dovadă, după cum veţi vedea, de un cinism ieşit din comun în ceea ce priveşte relaţia faţă de clienţii săi.

De data asta, subiectul articolului şi, totodată, victima matrapaslâcului, nu mai este un cititor care a binevoit să trimită un mail la redacţie, ci chiar eu, reporterul. Am contractat un credit la respectiva instituţie bancară unde am semnat ca primarul un contract de credit. „Super credit de consum” îi spune produsului care mi-a fost băgat pe sub nas. 150 de milioane de lei vechi, la o rată pe lună de 257,98 lei, pentru o perioadă de zece ani. Dobânda variabilă despre care mi s-a pomenit, în viteză, a fost calculată la o marjă de bun simţ. Era perioada verii trecute, când boala creditului cuprinsese România şi, implicit, şi pe subsemnatul care a visat să-şi rezolve problemele cu banii luaţi de la bancă. 

Vor să-şi rezolve incompetenţa managerială pe cârca clientului

În luna octombrie a anului trecut, când criza era gata fabricată şi aruncată pe piaţă, BANCPOST a început să lucreze la un program cinic de capitalizare a veniturilor proprii. Printr-o scrisoare primită acasă, am fost informat atât eu cât şi ceilalţi clienţi ai bănci că, brusc, rata de 270 de lei va creşte, începând cu luna noiembrie, 2008, cu, atenţie, un milion o sută de mii lei vechi. Singura explicaţie a băncii, scrisă în adresa despre care vorbeam, a fost „CRIZA”. Din cauza crizei vă mărim rata cu peste un milion pe lună - cam aşa s-ar traduce scrisorica bună de produs infarct oricui o citeşte. Marii specialişti de la bancă vin în sprijinul clientului ţepuit cu soluţii: „Desigur că puteţi returna integral creditul”. Păi, stimabililor, dacă avem bani să returnez creditul, nu vă mai călcam pragul niciodată. Eu, amărâtul de client, suport o rată de 270 de lei, dar de 380 în nici un caz. Eu cred că BANCPOST, fiind în disperare de cauză în urma normelor restrictive puse, la sfârşitul anului trecut de Banca Naţională, a căzut mult la nivelul profitabilitate. Şi cine este cel mai bun de jupuit atunci când incompetenţa te duce la vale decât clientul român care suportă orice? Să fi făcut Bancpost asta în Germania, ieşea cu mişcări de stradă. La noi au luat atitudine sub o sută de români care le-au făcut bancherilor plângere la OPC. Atât!

 

Nedreptate


Neavând posibilitatea de a achita integral creditul, aşa cum m-au sfătuit minţile luminate cu lanterna din BANCPOST, am continuat să achit ratele umflate lunar cu un milion o sută de mii de lei, înjurând condiţia de împrumutat în România. În luna decembrie, am intrat în imposibilitate de plată. De atunci, a început coşmarul telefoanelor de ameninţare. Primele cinci telefoane primite în cinci zile, câte unul pe zi, să se ajungă, am vorbit politicos, asigurând funcţionara de la celălalt capăt al firului că voi plăti în câteva zile. După cum ştim, economia noastră care s-a dus brusc de râpă a generat un blocaj pe care l-am simţit şi noi la ziar, şi, implicit, şi la salarii. Banii nu au mai venit de loc şi am reuşit să achit cu o întârziere de 35 de zile, ajungând la zi cu datoria, în urma plăţii integrale a debitului care se acumula cu noua lună. Trebui să adaug că ultima modă a Bancpost este să te sune şi duminica, la ora nouă dimineaţa. Atunci m-am enervat. Domnişorica obraznică de la Bancpost mi-a transmis că risc să fiu executat, împuşcat, ars pe rug şi frecat la ochi cu ardei iute dacă nu fac odată pe dracu-n patru şi achit datoria. În acest moment, înainte de a-i închide telefonul, i-am replicat că nu a fost tot atât de insistentă banca cu telefoanele ca să mă atenţioneze de zece ori pe zi că îmi măreşte dobânda cu o nesimţire atât de mare. I-am închis înjurând, din nou, România. Şi pe BANCPOST, desigur.

 

Abuzuri în formă continuată


De o săptămâna am luat decizia de a refinanţa creditul de la BANCPOST la o altă bancă. Am descoperit CEC BANK (da, fac publicitate mascată), unde la o rată de cinci sute de lei îmi achit creditul în cinci ani, adică exact jumătate din perioada de creditare de la BANCPOST. Mai mult de-atât, CEC îmi dă mai mulţi bani. Surpriza a apărut când am fost la BANCPOST pentru a înregistra o cerere de refinanţare care implică o adeverinţă cu situaţia creditului la zi. Pentru o hârtie, doamnelor şi domnilor, BANCPOST mi-a luat comision un milion de lei, dacă vă puteţi închipui aşa ceva. Mai mult de atât, acum am discuţii cu cei de la CEC pentru că BANCPOST m-au anunţat şi la biroul de credite pentru că am întârziat o lună plata ratei creditului umflat abuziv de ei.

 

Hoţie pe faţă


Şi bomboana de pe colivă: În momentul eliberări adeverinţei de credit, cei de la BANCPOST m-au rugat să semnez un act adiţional la contract. De ce? Pentru că suma de 100 de lei nu era prevăzută în contractul din vara trecută. Le-am spus asta şi mi-au răspuns cu jumătate de gură că este prevăzută în contract o astfel de condiţie. „În care scrie suma de 100 de lei”, întreb eu ca un client nevinovat şi foarte nervos. S-au fofilat. Cu alte cuvinte, dacă nu plăteşti taxa de 100 de lei pentru o hârtie A4, adio adeverinţă, deci adio refinanţare la CEC. Rog, pe această cale, pe toţi ploieştenii furaţi şi păgubiţi de bănci să vină la redacţie pentru a ne povesti cazurile lor. Ne punem cu răul pe bănci, că destul şi-au bătut şi ele joc de noi.

Back To Top