Categorie: Dezvăluiri

PALAT JUSTITIE 1ÎNCEPUTĂ ÎN SECOLUL TRECUT. Clădirea viitorului Tribunal Prahova este în construcţie de 15 ani. Ingineriile financiare pun umărul la tergiversarea definitivării proiectului. Exclusiv, în APH, schema juridică şi modalităţile prin care se câştigă bani de pe urma unui proiect care pare să nu aibă finalitate nici în secolul XXI

Pornim APH Special cu o definiţie simplă, aproape banală: Bugetul de stat reprezintă o sursă inepuizabilă de îmbogăţire. De la acest dicton contemporan ne îndreptăm privirea spre ceea ce ar trebui să devină, într-o zi, noua clădire a Tribunalului Prahova. Dacă la prima vedere, şantierul pare o imensă aglomerare de materiale de construcţii asamblate incomplet, istoria sa arată, printre altele, şi o aglomerare serioasă de caşcaval. Nu vorbim, desigur, despre produsul lactat, ci ne gândim la sume imense de bani îngrămădite în conturile unor societăţi de construcţii.

În articolul de faţă nu intenţionăm să punem „sub acuzare" constructorul sau beneficiarul, ci încercăm, cu mijloacele pe care le avem la dispoziţie, să înţelegem de ce clădirea unde urmează să funcţioneze Tribunalul Prahova şi Judecătoria Ploieşti nu se mai termină odată. Poate fi legat de lipsa banilor de la buget - aceasta este explicaţia clasică în astfel de cazuri. Dar putem specula, totodată, după mai mult de cincisprezece ani de la începerea construcţiei, că există şi alte interese legate de această afacere.

Vrem Justiţie modernă. Sau măcar clădirea

Acum 15 ani, ca şi acum, vechea clădire a instanţelor prahovene Tribunalul PH şi Judecătoria Ploieşti, stătea să cadă. Acolo, în clădirea care, în ultimii ani, este închiriată către instanţă de către proprietarii săi care au beneficiat de retrocedarea în natură a spaţiului, se îngrămădesc atât avocaţi cât şi magistraţi. Holurile înguste sunt scenele amestecului de arestaţi, avocaţi, justiţiabili civili, penali, procurori şi judecători, toţi fiind la mila sorţii, pentru că un eventual cutremur ar lăsa, la propriu, Ploieştiul, fără angajaţi în sistemul juridic.

Este suficient, aşadar, să treci o singură dată prin clădire, ca să fii de acord că spaţiul este impropriu pentru activităţile desfăşurarate acolo.

Aşa s-a ajuns la concluzia că noi, prahovenii, trebuie să ne nenorocim în justiţie la aer condiţionat, într-o clădire modernă, ceea ce nu este un lucru rău, neapărat.

Scurt istoric

În data de 27 iulie 1995, Consiliul Local Ploiești, prin edilul Victor Săvulescu, semna contractul de concesiune pentru o suprafață de 8.556 mp din terenul situat în Ploiești, str. Gheorghe Doja nr. 42, cu Ministerul de Justiție. La baza acestei concesiuni a stat Hotărârea Consiliului Local nr. 48/ 23 septembrie 1994, rectificată cu HCL nr. 52/ 28 septembrie 1994. Concesiunea terenului Primăriei Ploiești către Ministerul Justiției, pentru clădirea viitorului tribunal, este în vigoare pe întreaga durată de viață a clădirii noului Tribunal Prahova.

CORECO intră cu picamerul în Justiţie

Povestea de dragoste dintre Tribunalul Prahova şi câteva firme de construcţii a început odată cu intrarea în posesie a terenului prin concesiunea despre care vă povesteam mai devreme. Justiţia a fost dreaptă cu câteva firme ploieştene, care au semnat contracte grase de începere a lucrărilor. O să vedem, în continuare, ce înseamnă să prestezi un serviciu pentru Justiţie şi cum mulţumirile, fursecurile şi bezelele se pot concretiza în relaţii bănoase de lungă durată. Cam ca într-o căsnicie trainică. Prima de pe lista noastră este CORECO, care a câştigat licitaţia de execuţie a Palatului Justiţiei Ploieşti (anunţ de atribuire numărul 24792/13.02.2008).

EXEMPLU: Valoarea totală finală numai a unuia dintre contractele semnate de CORECO: 575,729 RON.
Tipul procedurii: Negociere fără anunţ de participare. Justificarea alegerii procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare: „Situaţie de urgenţă extremă survenită în urma unor evenimente care nu puteau fi prevăzute de autoritatea contractantă, în conformitate cu condiţiile stricte stabilite în directivă".
Aţi înţeles ceva? Şi noi, dar detaliem mai târziu.

Contractul s-a numit aşa: „LUCRĂRI ABSOLUT NECESARE ÎN VEDEREA PUNERII ÎN SIGURANŢĂ A FONDULUI CONSTRUIT AL PALATULUI JUSTIŢIEI".

ORION CONSTRUCŢII ia şi ea o bucată

Valoarea totală finală a contractului câştigat de ORION este mai mică decât a CORECO. Valoarea: 168.067.00 fără TVA. Dar acesta a fost doar începutul.

SC SIVES SA ia şi el o bucată de peste 200 de mii de lei fără TVA din lucrarea Palatului Justiţiei, la fel şi CON&CON SRL, care sare de 300 de mii în portofel.
În tovărăşia contractelor cu Ministerul Justiţiei apare, pe lângă prietenii ceilalţi de licitaţie, şi cunoscuta CONSTIL SA.

Tribunalul cu mai multe moaşe

O să vă întrebaţi de ce, cu atâţia naşi constructori pe cap, clădirea Tribunalului Prahova nu se termină odată, după 15 ani de la demararea lucrărilor. Citind istoria următoare, care abundă de obscenităţi demne de marii ingineri financiari ai ţării, o să înţelegeţi cum se poate ca lucrurile să treneze la nesfârşit. Mai ales că balta are peşte, banul curge, şi toată lumea este mulţumită. În afară de bugetul public, desigur, care gâfâie de la atâtea perversiuni.

Modificarea soluţiei tehnice – reţeta noastră secretă

Contractul iniţial de atribuire a lucrărilor prevedea o clădire care să deservească numai Tribunalul Prahova. După ce câţiva băieţi deştepţi din minister şi-au dat seama că, în clădirea veche, la cutremur mor şi magistraţii din Judecătoria Ploieşti, nu numai cei de la TPH, s-a schimbat soluţia tehnică, noul proiect incluzând, la capitolul „destinaţie", atât Tribunalul Prahova, cât şi Judecătoria Ploieşti.

Aşa s-au înmulţit primii bani. De două ori au fost schimbate soluţiile de compartimentare a noii clădiri, cu tot ce înseamnă acest proces. Dacă Tribunalul avea nevoie de săli, spaţii speciale, birouri judecători, arhive, etc, aceleaşi nevoi avea şi Judecătoria Ploieşti, valorile fiind modificate (adică mărite semnificativ) prin licitaţie.

Colegii de la departamentul de mondenităţi au promis că ne servesc şi câteva subiecte de-a dreptul haioase pe această temă: odată cu ridicarea clădirii, au apărut nişte apartamente frumoase şi altele renovate în proprietatea unor judecători. Nu dezvoltăm acum subiectul, revenim, altădată, cu amănunte. Deocamdată ne ocupăm de schema de făcut bani prin contracte directe cu Justiţia – antreprenor - Tribunalul Prahova.

PALAT JUSTITIE 2Tergiversare pentru inginerii financiare

Destinul noii clădiri a Tribunalului Prahova este unul trist, aproape lacrimogen, de la bun-început: nu ştim cum se face, dar majoritatea firmelor care şi-au umplut buzunarele din bugetul public alocat noii clădiri au dat faliment sau sunt în insolvenţă. O fi existând vreun virus în noua clădire sau doar actele contabile sunt afectate de molimă? Cert este că atât CORECO, cât şi CONSTIL sau ORION CONSTRUCŢII sunt afectate de probleme financiare acute: faliment şi insolvenţă.

Dacă despre CORECO s-a tot scris în presă, despre CONSTIL nu am citit mare lucru. Firma care acum este în faliment a fost înfiinţată în anul 1991, având, de-a lungul timpului, cifre de afaceri importante.

Despre ORION CONSTRUCŢII ştim că este deţinută de domnul Mircea Dumitrescu, cunoscut în lumea constructorilor. Dumitrescu face parte din Consiliul Central al Asociaţiei Române a Antreprenorilor în Construcţii, alături de nume grele din businessul românesc. De asemenea, despre ORION se pot citit foarte multe lucruri pe portalurile instanţelor, unde firma aflată în insolvenţă se judecă, de ani de zile, cu Tribunalul Prahova, pentru întârzieri la plată şi alte plăţi legate, evident, de clădirea cu ghinion.

În acelaşi timp, ORION aplică o strategie de business foarte ciudată: în ochii publicului pare veşnic nemulţumită în mariajul îndelungat avut, prin contract, cu Ministerul Justiţiei, via Tribunalul Prahova, dând în judecată partenerul de afaceri, pe de altă parte aplică stratageme din cele mai diversificate de a tergiversa procedura insolvenţei în care este băgată. Ce câştig are ORION CONSTRUCŢII din asta: bani, desigur. Mulţi.

Despre insolvenţa spălătoare de păcate

Înainte de a începe scurta poveste legată de insolvenţa buclucaşă care, din păcate, amână inclusiv finalizarea clădirii TPH, trebuie să ştim câteva lucruri despre noţiunea asta care, pentru noi, cei neavizaţi, pare abstractă şi atât.
Procedura insolvenţei este reglementată, în România, prin legea 85 din anul 2006.

Punctul 1 din articolul 3 al legii spune totul: „1. insolvenţă este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile". Cu alte cuvinte, prin declararea stării de insolvenţă, o firmă este scutită de majorări şi penalităţi, atât la bugetul de stat cât şi faţă de alţi creditori.

De la declararea stării de insolvenţă, procedura implică mai mulţi paşi până când firma ajunge în faţa instanţei, a judecătorului sindic, care declară, în funcţie de dosar, reorganizarea judiciară sau falimentul. ORION CONSTRUCŢII se află, în acest moment, în interiorul procedurii de insolvenţă. Cu alte cuvinte, societatea beneficiară a contractului cu Ministerul Justiţiei efectuează lucrări, îşi vede de business, însă este scutită, conform legii, de stresul cauzat de datorii şi penalităţi către stat şi parteneri.

Până aici, ingineria celor de la ORION pare a fi legală, firma având dreptul potrivit legii, să încerce unul din drumurile create de starea de insolvenţă: 1. Reorganizarea judiciară. 2. Faliment.

Aici ne întâlnim, însă, cu practica profesioniştilor din domeniu. Procedura de insolvenţă nu este, în mod normal, acceptată să dureze ani de zile la rând, tocmai pentru că legiuitorul s-a gândit şi la potenţialii „bandiţei", vorba lui Sorin Ovidiu Vântu, care ar dori să tergiverseze la nesfârşit amânarea de plată a datoriilor.

Trei ani de insolvenţă. Fără număr!

Perioada de observaţie durează, de regulă, şase luni, urmată, acolo unde este cazul, de un plan de reorganizare de maxim trei ani. ORION CONSTRUCŢII se află, însă, în insolvenţă, din 2010, judecându-se şi tergiversând confirmarea unui plan de reorganizare în faţa judecătorului.

Nu speculăm, doar întrebăm: Ca să te plimbi aproape trei ani cu procedura în gură, prin faţa instanţelor, nu trebuie să fii destul de pilos? Adică, luând un exemplu la întâmplare, dacă tu construieşti casa instanţei, ne putem gândi, aici, la ziar, că ai şi alte treceri la instanţă? Nu dăm cu parul, doar întrebăm.

Mai întrebăm ceva, după care îi lăsăm pe cei de la ORION şi partenerii săi să mediteze: Cât timp durează procedura insolvenţei, contractul de care beneficiază ORION şi partenerii cu Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Prahova rămâne în vigoare – dar dacă, într-un final, când se termină tergiversările, recursurile, votul creditorilor ORION CONSTRUCŢII, confirmarea unui plan al judecătorului sindic, prin reorganizarea judiciară şi faliment nu li se reziliază şi contractul celor de la ORION pentru construirea Tribunalului Prahova?

Câteva detalii picante

După o scurtă documentare, aflăm despre domnul Mircea Dumitrescu, cu onor patron la ORION CONSTRUCŢII şi ORION IMOBILIARE, că este pasionat de legea 85 din 2006. Omul, pur şi simplu, are un fetish cu insolvenţa şi falimentul. Descoperim un număr de opt societăţi comerciale băgate în faliment, mai descoperim Complexul Dora din Tudor Vladimirescu construit de Orion aflat tot într-o poveste nefericită cu iz de faliment. Şi am putea să vă mai povestim multe, despre un avocat cu tată fost miliţian pensionar, membru şi el în Baroul Prahova, care este implicat în bambiliciul economic, despre implicarea domnului Dumitrescu în Intex Păuleşti, alături de un alt mare domn al afacerilor locale, Mircea Labă. Dar, pentru că în acest text nu am vrut decât să descoperim de ce se tergiversează finalizarea Tribunalului Prahova şi ce interese ascunse există în spatele afacerii, vă lăsăm aici, cu gustul amar pe care îl resimţim şi noi, rămânând să ne întâlnim în instanţă tot în vechea clădire. Că cea nouă mai aşteaptă până la terminare, aşa cum am văzut aici.
Vom reveni!

Sebastian Ignat

Back To Top