Améliorer activement la puissance masculine et n est pas seulement appelé cialis 10mg prix. La qualité européenne actuelle est peu coûteuse.

Categorie: Dezvăluiri

Poduri şi investiţii care nu există. Lucrări edilitare care sunt plătite din greu, dar nu le vede nimeni. Hoţii trec prin faţa Primăriei, a Poliţiei şi jandarmilor cu remorca de lemne, dar fără să îi vadă cineva

 Viaţa la ţară nu este idilică, nu are parfumul pe care îl visăm sau ni-l închipuim. Dincolo de aşa-zisa linişte, aparentă, este o luptă surdă, mută şi disperată. Aidoma legii junglei, scapă doar cei care au colţi, ghiare şi... sprintenul mai aprig! Prada şi prădătorul se salută între ei, chiar se votează ori se susţin reciproc. Dacă aşa este peste tot în ţară, nici în comuna Ceraşu nu se putea altfel. Nimeni nu spune nimic. „Ne este frică... ce ne facem, dacă avem nevoie de EI?!”. Cam aceasta este expresia curentă pe care o auzi prin comuna Ceraşu.
Edilul comunei, primarul Dumitru Duca, circumspect şi reţinut, avea să ne spună, totuşi, că are foarte multe probleme, dar nu aşa de mari „cum vi s-a spus dumneavoastră. Ştiu eu, foarte bine, cine vă spune şi vă face să credeţi că pe aici este un dezastru total!”.
Ulterior, în cadrul unei şedinţe a Consiliului Local, această atitudine binevoitoare nu avea să acopere realitatea unei situaţii care demonstrează că şi la Ceraşu - ca în toată ţara - omul de rând este la mâna „descurcăreţilor”. Fie ei şi din rândul politicienilor sau al edililor locali ori al acoliţilor sau curtenilor acestora.

Podurile fantomă

„La Ceraşu s-au tocat bani grei. Mulţi! Bani care nu se văd în investiţiile despre care primarul spune că le-ar fi făcut. Păi, dacă ar fi fost făcute, aşa ar fi trebuit să arate străzile, podurile şi comuna? Oamenii din comuna Ceraşu nu ştiu adevărul despre cum se cheltuiesc banii luaţi de la amărâţi, cât se face şi mai ales cum se face de nu avem nici străzi, nici poduri, iar an de an ni se spune că se tot face ceva!”, spune Barbu Neculai, consilier local. Acesta susţine că actualul edil are motive foarte întemeiate să nu le prezinte consilierilor locali - şi ca urmare cetăţenilor comunei - situaţia exactă a bugetului local şi cum, dar mai ales pe ce se cheltuiesc banii. „Păi, cum să justifici faptul că a tocat banii comunei şi nu se vede nimic?”
Apele care traversează comuna au prostul obicei să distrugă malurile, podurile, punţile - mai ales după ploile de toamnă sau după topirea zăpezilor. La Ceraşu, an de an, au fost alocate sute de milioane de lei (sau miliarde), dar se pare că degeaba. Unele lucrări au fost spulberate de torenţi, iar pe seama viiturilor au fost puse pagube la unele lucrări de multe miliarde. Inclusiv unele care nu ar fi fost executate vreodată! Care lucrări, fiind duse pe ape, cine mai poate spune că au existat sau nu, ori că erau doar simple hârtii numai bune de acoperit cine ştie ce urme dubioase. Totuşi viiturile nu au spulberat orice urmă de lucrare.
Potrivit consilierului local, pe post de Gică Contra, Barbu Neculai, „În bilanţul din 2006, dar şi acum, pentru că este acelaşi primar, ni se spune că s-a început lucrarea la podul peste Drăjunţa. Dar nu a fost aşa. S-au mai tocat sute de milioane de lei, mai precis 440, pentru podul de la punctul Plăieţ. O reparaţie care, după mine, nu a fost făcută decât în acte. Pentru că, la faţa locului, este cam greu de văzut pentru ce s-au cheltuit atâţia bani”.

Zidurile Elodiei sunt la Ceraşu. Invizibile, inexistente, dar scumpe foc

Apa şi mai ales viiturile par să fie binevenite şi extrem de folositoare celor care au otâncit, la greu, bugetul comunei Ceraşu. Astfel, zidul situat în punctul Aurică Tăgârţă pare să fie unul făcut cu bride din inox ori titan. Dacă nu cumva aurit sau măcar poleit cu aur.
Iniţial s-au alocat 800 de milioane de lei (vechi), iar după ceva timp CL Ceraşu a mai făcut o alocare de alte 800 de milioane de lei, bani luaţi din fondurile care fuseseră iniţial alocate pentru alimentarea cu apă. Consilierul Barbu spune că a făcut socoteli aprige, dar nu prea se pricepe la aşa ceva. Că nu-i ies, nici să-i pici o pălărie de bani, cam 576 de milioane de lei.
Tot prin comună am mai aflat că în zona Vătăşelul ar fi fost „plantate” nişte chesoane, care în catastifele primăriei sunt „botezate” ca fiind drept „ziduri de protecţie”. Aşa o fi, dar „botezul” pare să fi uşurat bugetul local de alte 45 de milioane de lei vechi! Frumuseţea mare vine abia când afli că în punctele denumite prin sat Trache, Brădet (Ştefan şi Cojocaru) ar fi fost „spălaţi-măturaţi” nişte bani frumoşi pentru edificarea unor ziduri pe care se pare că nu le-a văzut nimeni. Ce să mai faci şi cu zidurile astea? Cum le vine lor, pe chelie, pleacă. Precum gâştele, pe ape, nu?


Cerăşenii - oare aşa li s-or spune celor care locuiesc prin această comună? - vor avea multe motive de bucurie când vor afla că în catastifele administraţiei locale ar fi existând documente care - dacă nu am fost noi păcăliţi de surse - ar dovedi că pentru zidul de sprijin de la punctul Brădet (punct Ştefan) reaşezarea unor tuburi ar fi fost plătită cu bani grei, iar din casieria primăriei ar fi fost făcute plăţi pentru edificarea unui zid de toată frumuseţea. Tot în zona Brădet, punctul Cojocaru, pare că ar fi o zonă care ar da fiori celor care cred în fenomene paranormale. Nu, deloc, exclus, acolo nu este ascunsă Elodia însă, tot de la consilierul Barbu, am aflat că primăria ar fi tocat multe pungi de gologani pentru se construi un zid. Menit să protejeze malurile şi, inclusiv, pe amărăştenii care nu au altă vină decât că pe acolo s-a nimerit să-i paraşuteze barza. Că de ales -pe cei care-i conduc - nu avem de ce să le plângem de milă din moment ce cu mâna (ştampila) lor şi-au făcut-o!

Foraje bune la nimic. Doar pentru „sifonat” bani de la buget

Comuna Ceraşu are, de când este ea pe lumea asta, mari probleme la asigurarea apei potabile pentru pltătitorii de taxe şi impozite. Aceeaşi oameni stau şi rabdă precum prigoriile pe ghizdurile fântânilor dar setea lor este ostoită cu ploi de promisiuni - odată la patru ani, prin campaniile electorale - care bineînţeles că se uită după ziua alegerilor. Cerăşenii au dat 300 de milioane de lei pentru realizarea a două puţuri care ar fi trebuit să le asigure o parte din apa necesară. Acum puţurile sunt nefolosite. Cică aşa şi trebuie să stea!Edilul Duca spune că ele nu vor fi folosite decât atunci când va crăpa buza cerăşenilor după o picătură de apă. Ca şi cum ar vea parte de havuzuri, heleştee, iazuri sau piscine! Reţeaua de apă, folosită acum, nu asigură necesarul şi de ani de zile se tot pritocesc proiecte, se toacă bani pentru tot felul de studii, dar o să mai dureze ani buni până când la Ceraşu va curge apa - aşa cum trebuie - la robinet.

Culmea este că această problemă are parte de grija edililor, însă dacă la fiecare doi ani se tot schimbă „priorităţile” bugetare, se pare că abia prin 2150 vor fi rezolvate marile probleme generate de alimentarea cu apă.

Vacile care pasc pamperşi

Că, prin România, nimeni nu dă doi bani pe protecţia mediului - a se citi curăţenie - este de notorietate. La Ceraşu am trăit să aud ceva fantastic: cică vacile pasc, de pe izlaz, pamperşi! Afurisite vacile ale, că s-au săturat ele de iarbă şi nu mai vor nici să le pici cu ceară să pască ... iarbă! Aşa că unii dintre localnici au grijă de preferinţele culinare ale rumegătoarelor şi le oferă - cu exces de zel se pare - delicatesele mult dorite. Iar la desert, bineînţeles, câteva sute de tone de PET-uri sau alte gunoaie. Cică nici Poliţia (aia mare) şi nici „comunitarii” nu fac faţă celor care, asemenea unor cavaleri ninja, se duc pe furiş, pe islzuri, şi aruncă tone de gunoaie. Pentru că tot făcurăm vorbire despre „organe”.

La Ceraşu poţi spune că că „pică pădurea peste tine”! Sau mai bine, mai corect ar trebui spus „pica”. Ca un făcut din pădurile de la Ceraşu se fură zi şi noapte, dar numai din cele care au fost retrocedate. „Este o ciudăţenie. De la stat nu se fură decât arareori, câte o cioată. În schimb de la privaţi... se rade totul” spune un fost proprietar care acum nu mai are lemne nici măcar de o coteaţă! Hoţii de lemne trec, fără nici un fel de teamă, chiar prin faţa sediiilor Primăriei şi al Poliţiei.

Uneori au mai fost prinşi câte unul, dar cică - tot gura spartă a unora - acele confiscări, inclusiv dosare, nu ar fi fost decât reglări de conturi între stăpânire şi prostovanii care dădeau cu drujba în păduri fără voie de la „cei mari”.
Primarul Duca spun că toate acestea sunt invenţii pormite de la consilierul Barbu. Că doar răutate consilierului ar fi reală. Posibil să fie aşa, dar nu ştim pentru ce a refuzat să-i pună acestuia la dispoziţie documentele cerute. Motivaţia - formulată, se pare, chiar şi în faţa instanţei - ar fi fost motivată de către edilul cerăşenilor aceea „că nu se poate să xerocopiezi atâtea documente”, pare una de pomină.

Back To Top