Lupta politică din Casa Poporului a intrat în aula de învăţământ superior. Asta după ce calul troian întruchipat în fosta şi prezenta ministresă a Educaţiei Ecaterina Andronescu a reuşit să sufle şi să le „insufle” studenţilor români o stare de nesiguranţă şi incertitudine. A anulat la început tot ce era Universitatea „Spiru Haret”, diplomele obţinute aici, chiar şi cele din anii precedenţi, transformându-se în simple cartoane pe care le poţi doar agăţa pe perete.

Îmi e frică să nu-mi fie anulaţi chiar şi anii petrecuţi la grădiniţă... Îmi e frică să nu-mi fie anulate studiile primare... că doar au fost efectuate pe vremea comunismului, nu? Copiii care au terminat grădiniţa din 1990 încoace la formele educaţionale private riscă prin analogie să nu le fie echivalată educaţia cu cea primită de la stat. După cum şi cei care au primit educaţia (tot mai mulţi au carenţe evidente la acest capitol) celor spate ani de acasă în sistem privat ar putea fi lipsiţi de către această Ecaterina Teodoroiu a pesedeului de... educaţie.


Aşadar revoluţiile îşi devorează, ca şi Cronos, proprii copii. Interesele sunt multiple. A afirmat-o şi preşedintele Băsescu, recent, cu sabia lui Ştefan cel Mare în mâini. Cei de la universităţile de stat nu au bani, infrastructură, studenţi. Dar au interesul de a absorbi masa de studenţi de la universităţile particulare şi de a o transforma în masă electorală. Studenţii de la „Spiru” sunt câtă frunză şi iarbă, depăşind chiar şi numărul locuitorilor statului Islanda.


Când se impune să eradicăm corupţia din învăţământ şi să punem bazele unui sistem competitiv, să demascăm abuzurile şi din acest nod gordian, doamna ministru aruncă cu ţărână în învăţământul particular. Spiru Haret a fost poate cel mai important reformator al şcolii româneşti din secolul al XIX-lea. Aurelian Bondrea a crezut că poate face acelaşi lucru pentru învăţământul privat modern din România şi a înfiinţat universitatea ce poarta numele mentorului său. A crezut că a reuşit, dar iată că - vorba cântecului -, a constatat că "nu ai cu cine...!". Minţi înguste se opun cu vehemenţă acestei iniţiative, jucându-se de-a legea... Ba că sunt, ba că nu sunt recunoscute studiile celor care au urmat cursurile acestei universităţi.


Boala din educaţie nu e de ieri, de alaltăieri. Îmi amintesc că pe vremea lui Ceauşescu un grup de prieteni, fii ai celor de la PCR primeau cu o seară înaintea Bacului subiectele, şi aşa obţineau notele de trecere. Mulţi dintre noi sau părinţii noştri îi "ungeau" pe învăţători cu mărţişoare, flori, cadouri, atenţii încă din clasa întîi. Ca să fii şoim, pionier sau utecist, fără a avea privilegiul de a fi fiul unui fiu iubit al poporului, dădeai iarăşi ceva să-i „umezeşti” pe cerberii din şcoli. Ca să fentezi pregătirea premilitară, practica din toamnă sau - când ţara o cerea - culegerea holdelor şi viilor patriei, fără a te număra printre cei protejaţi de funcţiile părinţilor, trebuia să dai ceva. Ceva dădeai şi ca să scapi de o corigenţă.


Dădeai ceva si ca sa faci pregătire la mate sau română, "ca sa fii şi tu la modă" şi mândru că le poţi spune copiilor din cartier că te duci la pregătire... Nefiind pregătiţi, trebuia să dăm un bir aceloraşi profesori care ne predau gratuit la şcoala de stat (că privaţii încă nu existau). Cunosc regizori, actori, artişti şi alte categorii profesionale (mândri nevoie mare de facultatea lor făcută pe vremuri) care îşi plăteau locurile profesorilor şi decanilor cu care se pregăteau în particular. Să nu uităm că mulţi dintre cei care dădeau la şcoala de poliţie, pentru a fi admişi sau, mai târziu, când absolveau, pentru a obţine repartiţii cât mai avantajoase dădeau şi ei Kent, whiskey, cafea...


Plăteai aceste "monede" şi ca să ţi se schimbe repartiţia la ţară cu una la oraş. Plăteai şi directorului unităţii socialiste ca să te primească cu braţele deschise şi să-ţi aranjeze un post călduţ la un birou unde nu făceai nimic decât să-ţi iei salariul. Plăteai cu monedele ruşinii şi ca să obţii o scutire de la un medic şi să fugi până la mama acasă sau la o nuntă a unei verişoare de la Caracal. Plăteai şi ca să iei un examen pentru un post mai bun şi să fii avansat... Un paradox. Erai cetăţeanul unui stat ce propovăduia dictatura clasei proletariatului, dar uzai de regulile capitaliste, plătind totul.


Nimic nu era pe gratis. Chiar şi acum pentru a fi student la stat trebuie să dai, să plăteşti. Plăteşti şpagă pentru a te învârti de o cameră la căminul studenţesc. Plăteşti să te bage la o bursă. Plăteşti la cantină ca să-ţi dea o farfurie cu ciorbă în plus. Plăteşti cu toata grupa de studenţi la profesor ca să treci examenul. La „Spiru”, contra unei taxă de studii „blândă”, ai posibilitatea de a face facultatea acasă”.


Mă întreb dacă şi alţi miniştri gândesc la fel, declarându-mă ilegal, neautorizat, în afara legii. Poate că sunt. Dar în afara legii româneşti, pentru că, din 1990 până azi, guvernele pe care le-am „ales” sau ne-au fost impuse s-au situat ele însele în afara legii. Am fost ilegal emigrant în Spania pentru că statul ilegal al patriei mele (noastre) a dorit să rămână în ţară cât mai puţini cetăţeni, cei mai uşor de manipulat.  Acestea fiind spuse, nu ne rămâne decât să sperăm că cei câţiva de la putere vor recunoaşte măcar legalitatea noastră cotidiană.

Back To Top